Seara în sat

as crede ca textul nu provoaca emotii si chiar incerc sa-mi
imaginez ce ai fi vazut la \"coltul casei\"
parca cineva sta acolo si pandeste muntii iar timpul sta pe loc. in pielea poeziei se aude cum \"sparg nuci copiii\"
te salut

Intrasem cu gândul la \"Sara pe deal\" a lui Eminescu, dar am fost pus imediat la respect de \"stejar\":) care dincolo era un biet \"salcâm\"; apoi dincolo erau deja \"stele\", or, aici, de-abia venise \"apusul\"; \"o bunică și doi copii cu nuci\"... Dar, am găsit, totuși, norii care dincolo sunt \"nouri\", un singular al \"razei\" de aici, dincolo la plural, \"raze\"; \"buciumul\" de la final de aici, dincolo e chiar la început, care cântă și aici și dincolo \"turmelor\"; și parcă și \"crucea bisericii\" dincolo se vede în \"toacă\" și \"clopot\" în același timp...
Un lucru nu înțeleg, de ce \"muntele\" de aici dincolo e doar \"deal\" și de ce Eminescu încurcase \"florile de nu-mă-uita\" cu \"floarea albastră\"... de fapt, știu, era s(e)ara și nu vedea bine:), dar, după un dat huța pe net, am văzut că floricele Myosotis (nu-ma-uita) au culoare albastră. Măi să fie!!!!

Numai zâmbet!

Cu drag,
Constantin

idilic...
exact ca doi copii care sparg nuci.
Mi-a plăcut și salut puritatea rândurilor tale.
Adela

Vlad, Constantin
textul de azi este o secventa tanka. la buna citire

Adela
multumesc de popas. ma bucur ca rezonezi la aceste versuri. prietenesc, bia

tanka la moldova satului meu drag
mă cred unul din copii care...
când defapt sunt nucă!
sunet de bucium mă cheamă să-mi duc și eu turmele acolo...
cu drag val

ma bucur ca iti aduce aminte de meleaguri dragi tie. multumesc de trecere si semn. prietenesc, bia

împingi cumva existențialul sau plasezi existența la capătul lumii oferindu-i interpretări subtile. foarte fain, Cristina.

haiku autohton pe o lungime mai mare. percepem aici o seninătate deosebită în a scrie, o decrâncenare mai bine spus. din păcate textul nu este chiar unul bun pentru că reia - și păstrează linia clasică - aceleași teme neaducând nimic, absolut nimic nou.

Raul
iti multumesc ca intr-o singura fraza ai scris ceea ce ma face pe mine sa scriu. ma bucur ca ai inteles. mersi de semn. prietenesc, bia

Cosmin,
natura este o tema principala de la care se porneste compunerea unui haiku sau tanka. nu poti sa spui despre un text ca nu este bun pentru ca a luat o tema, ci doar atunci cand nu pastreaza linia si este gresit. ma iarta de obicei nu fac observatii, nu e genul meu. doar am corectat ce ai spus. la buna citire

eu am pus accentul referitor la voloarea textului pe faptul că nu aduce nimic nou, nu că este scris într+o manieră, pe care unii, și eu aș numi-o pășunistă, dar îmi sare lumea în cap că folosesc clieșee.