Poezie
Ceață și vânt
secvența haiku
1 min lectură·
Mediu
ceața deasă pe
miriștile înghețate -
drumeț rătăcit
*
câțiva corbi flămânzi
în spatele grădinii -
se-ntețește vântul
*
crengile goale
le scârțâie vântul -
seară mohorâtă
*
obloane trase
peste geamuri aburite -
miezul nopții
*
lemne umede
sub bruma dimineții -
peste deal ninge
095.287
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 46
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Rusu. “Ceață și vânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-rusu/poezie/1757919/ceata-si-vantComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
(ce nume cu rezonanta spirituala ai), multumesc pentru semn. bia
0
Distincție acordată
ceața deasă pe
miriștile înghețate -
drumeț rătăcit
Frumusețea acestor bijuterii lucrate cu atâta migală din care ies imagini deosebite, nu pot sta fără să fie scoase undeva la vedere. Când citesc revăd deja cu mintea un pisaj de iarnă geroasă, unde gerul este atât de dens încât te poți rătăci prin el.
crengile goale
le scârțâie vântul -
seară mohorâtă
Starea de toamnă, de toamnă mohorâtă, goliciunea crengilor parcă îți cuprinde sufletul de friguri, te simți gol pe dinăuntru. Scârțâitul lor mă duce cu gândul la iarnă, când crengile înghețate par a fi pline de o stare reumatică și le poti auzi plânsetul.
obloane trase
peste geamuri aburite -
miezul nopții
Aici, chiar dacă îmi place versul, imaginea este obturată să pot privi în ambele sensuri, doar căldura interioară, iar dincolo de fereastră, nu mai știu ce este, nu mai văd, ci doar trebuie să reflectez, să-mi închipui.
Le-am comentat pe acestea care mi-au desăvârșit imaginea și concentrarea versului. Le voi așeza ca stele pe bolta cerească să lumineze, reflectând imaginea lor spre sufletele noastre.
miriștile înghețate -
drumeț rătăcit
Frumusețea acestor bijuterii lucrate cu atâta migală din care ies imagini deosebite, nu pot sta fără să fie scoase undeva la vedere. Când citesc revăd deja cu mintea un pisaj de iarnă geroasă, unde gerul este atât de dens încât te poți rătăci prin el.
crengile goale
le scârțâie vântul -
seară mohorâtă
Starea de toamnă, de toamnă mohorâtă, goliciunea crengilor parcă îți cuprinde sufletul de friguri, te simți gol pe dinăuntru. Scârțâitul lor mă duce cu gândul la iarnă, când crengile înghețate par a fi pline de o stare reumatică și le poti auzi plânsetul.
obloane trase
peste geamuri aburite -
miezul nopții
Aici, chiar dacă îmi place versul, imaginea este obturată să pot privi în ambele sensuri, doar căldura interioară, iar dincolo de fereastră, nu mai știu ce este, nu mai văd, ci doar trebuie să reflectez, să-mi închipui.
Le-am comentat pe acestea care mi-au desăvârșit imaginea și concentrarea versului. Le voi așeza ca stele pe bolta cerească să lumineze, reflectând imaginea lor spre sufletele noastre.
0
navigand pe netarmuitul rosu aprins al iernii am constatat ca aceste versuri mirifice imi incalzesc sufletul precum o bijuterie ascunsa in iarba inmiresmata, o trepanatie a mirobolatiunii naturale in sens eucaliptic desigur.
daca versurile acestea ma atrag precum o floare albastra, mirosind a iubire cosmica e pentru ca ele sunt pline de sentimente parfumate si albe, sunt pline de dragoste reumatica si obturatie sufleteasca ce ne umplu pe noi fetele
atunci cand liliacul dispare si apare zapada ca un iaz de lumina armonioasa si vesela, ciripitul corbilor si dezghetul
puisorilor de randunea !
o ce frumoasa e toamna, cu reminiscentele ei violete
o, ce frumos esti tu soare al meu, cu aripile tale !
ce frumoasa este aceasta poezie, oh, ah !
daca versurile acestea ma atrag precum o floare albastra, mirosind a iubire cosmica e pentru ca ele sunt pline de sentimente parfumate si albe, sunt pline de dragoste reumatica si obturatie sufleteasca ce ne umplu pe noi fetele
atunci cand liliacul dispare si apare zapada ca un iaz de lumina armonioasa si vesela, ciripitul corbilor si dezghetul
puisorilor de randunea !
o ce frumoasa e toamna, cu reminiscentele ei violete
o, ce frumos esti tu soare al meu, cu aripile tale !
ce frumoasa este aceasta poezie, oh, ah !
0
ce silly sunt, am uitat steluta !
0
multumesc pentru aplecare asupra poemelor, ma bucur mult ca ti-au placut. am incercat sa prind in cateva versuri peisajul acesta auster de toamna tarzie. cu drag, cristina
0
Ratacit rau de tot drumetul tau de-a ajuns tocmai pe miriste. Nu mi-a placut niciun haiku.
0
ca sa poti aprecia un haiku, trebuie mai intai sa il intelegi, probabil ca nu ai citit nimic in domeniu liricii nipone daca iti sustii un asa comentariu.
0
DV
nu cred ca pot fi incadrate ca \"secvente haiku\". care-i \"spatele\" gradinii? \"goaLE LE\" suna... disonant. \"peste geamuri aburite\" mai degraba zorii decat miezul noptii... si cum ar fi \"lemne\" uscate \"peste bruma diminetii\"? normal ca-s umede. iar \"corbii flamanzi\" nu isca nici o pala de vant, crede-ma!
0

Cu sinceritate,
Teodor Dume