Peste timp

O tanka foarte sugestiva.
Imi place cum ai aspectat sentimentul de apasare a fiintei umane, pe acest segment mai dificil al varstei. Noroc ca exista " o raza de lumina" care sa atenueze din suferinta.

Liebe Grüße!

Joana

mulțumesc Joana pentru semnul tău. anii s-au dus pierdut în uitare, dar lumina vine prin această mîngîiere. o alinare a timpului rămas.

la bună inspirație! cu prietenie, bia

Pe mine m-a întristat nespus mâna bătrânului.
Mâna copilului mi-a produs o durere-plâns.
Alăturate, imaginea este cutremurătoare.
Dar timpul trebuie să treacă. Trebuie să îmbătrânim ca o altă mână să vină să ne țină locul până când o altă mână și.. tot așa... Se pare că se numește... continuitate... și nu... absurd(itate)!

Imaginea adîncește tristețea și pentru că este alb negru. Aici nu era nevoie de culoare. Orice bunic vede în nepot mîngîierea bătrîneților lui. Și își dorește să îl vadă mare. Ai spus frumos că o altă mînă o să vină să ne țină locul... și tot așa. Cel mai important lucru este ca mîna aceea să existe. Ea poate aduce o rază de lumină dacă există.

Mulțumesc Luminița că te-ai oprit să lași un semn în pagina mea.
cu prietenie, bia