Iarnă în Hokkaido

Clipa de extaz
dansul cocorilor -
rapsodie în alb (Cristina Rusu)
Natura-ncremenită
e un tăcut spectator (Magdalena Dale)







Ca un șal norii
învăluie piscul
lumini și umbre (M.D.)
Iarnă siberiană
peste Hokkaido (C.R.)







Cel mai frumos moment –
feerie japoneză
în peisaj alb (C.R.)
Pe drumul tot mai îngust
caut urmele lui Basho (M.D.)







Referințe;

Hokkaido – Este privită și acum de japonezi ca o insulă sălbatică. Acest ținut (numit Ezo în perioada medievală) era pe atunci pustiu, iar în prezent, aici trăiește numai 5% din populația țării. Insula are peisaje care îți taie respirația, cu păduri întinse, munți și lacuri (unele formate chiar în căldările vulcanilor stinși ori adormiți). Clima insulei este siberiană, cu ierni lungi și geroase și veri scurte. O varietate de parcuri naționale și izvoarele lor termale fac ca acest țiunut să fie cel mai căutat din toată Japonia. Parcul Național Shikotsu-Toya, aflat lîngă orașul Sapporo are o suprafață de aproximativ 600 km pătrați. Parcul este căutat pentru izvoarele sale termale, mai ales pentru că ele au rămas rustice – rotenburo (băi în aer liber), pentru lacul Shikotsu-ko remarcabil de curat, pescarii vin aici pe tot parcursul anului și pentru drumețiile care se fac în jurul piscurilor locale; Monbetsu-dake (866m), Eniwa-dake (1320 m) și Tarumae-zan (1038 m). Spre sudul parcului se află și vulcanul activ Usu-zan (cel din fotografie), care a avut o erupție în anul 2000. Parcul Național Onuma Quasi situat în vestul insulei are două lacuri înfrățite, Onuma și Komuna – adică Konuma-ko de o frumusețe desăvîrșită. Cerbii Ezo cutreieră pădurile de aici iar pe timpul iernii multe lebede grațioase se văd pe toată suprafața lacurilor. Parcul Național Daisetsuzan care se află chiar în centrul insulei are 2300 km pătrați. Coloana vertebrală a parcului este formată dintr-un șir de munți cunoscuți sub denumirea de “Acoperișul lui Hokkaido”, cel mai înalt vîrf fiind Asahi-dake de 1290 de metri. Frumusețile acestui parc sînt cele două defileuri; Sounkyo lung de 24 km cu cascadele sale, unele au înălțimea de 150 de metri și Tennin-kyo, tot cu cascade încîntătoare și multe izvoare termale. Și zona de la poalele muntelui Tokaichi este vizitată mai ales pentru cîmpurile sale vaste de levănțică. Parcul Național Rishiri-Rebun-Sarobetsu încîntă prin magnificul vulcan Rishiri-zan (1721m) și Cîmpia Sarobetsu Genya vestită pentru florile ei de vară intens colorate; iriși, lilieci și rododendroni. Parcul Național Shiretoko, punctul cel mai îndepărtat al insulei, denumit de populația Ainu “capătul lumii”, este străbătut pe o întindere de 50 de km pătrați de urși, vulpi și căpriori. Parcul are cinci lacuri denumite Shiretoko-go-ko înconjurate de păduri. În estul insulei Hokkaido se află Parcurile Naționale Akan și Kushiro-Shitsugen ce păstrează idilicele păduri aproape neumblate, lacuri limpezi și munți vulcanici. Peisajele lor alpine sînt faimoase, mai ales pe muntele O-akan-dake (1371 m) și Me-akan-dake (1499 m). Aici este zona cea mai populată cu urși din toată insula. Hokkaido este paradisul ursului brun, iar în aceste parcuri turiștii merg cu clopoței în mîini din care sună mereu în timpul urcușului. Pentru populația Ainu urșii erau sacri. Două lacuri deosebite găsim în aceste parcuri. Lacul Mashu-ko așezat în căldarea vulcanului Me-akan-dake este înconjurat de maluri stîncoase. Apa, de un albastru intens pe timpul zilei este excepțional de pură, fiind cotată ca una dintre cele mai transparente din lume cu vizibilitate pînă la 35 de metri adîncime și lacul Kussharo-ko, cel mai mare de pe Hokkaido cu o circumferință de 57 de km, căutat de înotători vara. Dar, cea mai mare atracție a Parcului Kushiro-Shitsugen este sanctuarul păsărilor, unde vedeta principală este cocorul japonez cu creastă roșie pe cale de dispariție (care apare și în fotografii). În parc au supraviețuit doar 400 de exemplare. Aici este habitatul lor de iarnă și cercetătorii de la Rezervația pentru cocori japonezi își continuă cercetările cu privire la venirea pe lume a acestor păsări rare.


Imagini - Katsumi Takahashi - cu acordul fotografului