Aveam paisprezece ani când mi-am rupt mâna dreaptă
Și mama m-a lăsat să mănânc cu stânga.
Au trecut anii
Și eu …. trăiesc cu stânga
Aștept să mi se vindece dreapta,
dar se pare că lovitura a
Aseară am întâlnit un bărbat
Era mai blând decât mine
El venea dintr-o lume perfectă,
Eu, din valea disperării.
M-am speriat!
Așa s-a terminat povestea noastră de dragoste.
Nu mă apărați de iubiri,
De îmbrățișări,
Aruncați-mă departe de mine,
De pata aceea de lumină,
Alungați-mă fluturi
În lumea voastră de o zi.
Dați-mi pașii în urmă
Cu o veșnicie
Puneți-mi apoi
și de-ar fi să scriu numai poezii
ar muri clipele de lângă mine.
nu pașii mă conduc pe mine.
ci părerile de rău.
și n-aș fi om dacă n-aș recunoaște
că mi-e greu
să râd, să plâng,
să sufăr și
Sunt văzduhuri
Pe care oamenii nu le văd.
Sunt tainele
Pe care ei ar vrea să le vadă.
Sunt și pietre pe lume
Și zâmbete
Și urlete de câini murind.
Apoteotice clipe
Și extaz în
de-alungul vieții mele, am avut câteva momente despre care, prin prisma tuturor lucrurilor care le-am trăit pot să spun, acum, că au fost în echilibru.
Unul dintre ele ar fi acela în care, în zile
CP