așteptarea
în așteptarea ta am pus deoparte marea, și, îndulcită, am să ți-o aduc la masă. eu știu că așteptarea-i marea noastră, e apa în care au să crească merii.
un glonte reflexiv
dacă aș glonțui copacii cu sentimentele mele ar începe sa foșnească pană la haos s-ar dezrădăcina și-ar ascunde coroana în pământ îi și văd bătătorindu-și pământul de jur împrejur, apoi s-ar
Am trei copii nerostuiți
mă doare dom’ doctor și am trei copii nerostuiți și rate la bancă mă doare uterul. un singur avort am făcut și de atunci nu am mai visat cerul acela albastru. am vrut să fac o fată, de
constatare de joi seară
oamenii sunt bolnavi de moarte și triști caută leacul în veșnicie. tu, bolnav de aceeași maladie, mi-ai zis că viața e cel mai lung lucru pe care îl ai. logica ta nu m-a dezamăgit
întâmplare neprotejată
suntem simptomele întâmplătoare ale unui act sexual neprotejat. suntem fluturi neprotejați într-un uragan întâmplător.
înainte de mine
n-am mai apucat să ating minutul de fericire pe care l-am așteptat atât de mult. n-am mai apucat să ascult bătaia inimii mele de om la încrucișarea întunericului cu lumina. n-am mai
declarație
dacă m-aș lăsa să te iubesc aș găsi în ochii tăi toate cutremurele care au construit viața. și pentru totdeauna aș înțelege zgomotul lor. dar nu o voi face, pentru că știu că poarta ce îi
Fără tine
Ce lume dulce și Clandestine mătăsuri Se –nalță din câmpul abia Umezit. Ce farmec solubil în sufletu-mi plânge Din fânul ce stă pe câmpul Cosit. Ce rece paloare se-nalță Spre ceruri
aseară am avut întâlnire cu anii de liceu
aseară am avut întâlnire cu anii de liceu am dansat blues multe ore în șir, am strâns la piept toată ființa lor, pielea aceea fină. anii mei de liceu sunt un bărbat brunet dar cu piele fină de
ultima întrebare
Ce ar putea să spună un om când afla că va muri? Se va mira oare că nu a știut asta încă de la primul strigăt de trezire la lume, Se va indigna de faptul că a fost dus cu vorba... De ce nu i s-a
luna
bătrâna umbră apare gârbovită cătând un loc să stea, să-și odihnească, întorsătura largă, luminii datorată și mi se-așează aproape de picioare dau să o prind, și-o cert năprasnic o întind,
Totul, aici, prea străin
Patima unui om în a spune Mi-e greu, Zâmbetul unui om în a spune Banal, Chipul unui om în extazul Ce bine... Totul, aici, prea străin E de mine! Lacrima unui om ce cade Degeaba, Pulsul
Serenadă pentru coarde
unui violonist un cerc înalt, peste frunți se așează luminile încet coboară spre scenă. stau tacută în scaunul meu și simt fiecare sunet ce-ncearcă un ritm. un fluier ascuns de atâtea
confuzie
doresc să îmi pierd mințile le-aș lăsa la colț de stradă le-aș arunca și dacă ar veni dupa mine aș alerga așa de repede încât mi-aș agăța de arbori toate hainele care m-au însoțit în
Mâna stângă
Aveam paisprezece ani când mi-am rupt mâna dreaptă Și mama m-a lăsat să mănânc cu stânga. Au trecut anii Și eu …. trăiesc cu stânga Aștept să mi se vindece dreapta, dar se pare că lovitura a
Aseară
Aseară am întâlnit un bărbat Era mai blând decât mine El venea dintr-o lume perfectă, Eu, din valea disperării. M-am speriat! Așa s-a terminat povestea noastră de dragoste.
Fluturilor
Nu mă apărați de iubiri, De îmbrățișări, Aruncați-mă departe de mine, De pata aceea de lumină, Alungați-mă fluturi În lumea voastră de o zi. Dați-mi pașii în urmă Cu o veșnicie Puneți-mi apoi
CATREN 4
Mi-aș cere scuze soarelui Că-i iau lumina și o transform în gând Și-aș săruta ușor bucata de pământ Ce soarelui îi dă culori.
aș fi fericit
și de-ar fi să scriu numai poezii ar muri clipele de lângă mine. nu pașii mă conduc pe mine. ci părerile de rău. și n-aș fi om dacă n-aș recunoaște că mi-e greu să râd, să plâng, să sufăr și
Stare
Sunt văzduhuri Pe care oamenii nu le văd. Sunt tainele Pe care ei ar vrea să le vadă. Sunt și pietre pe lume Și zâmbete Și urlete de câini murind. Apoteotice clipe Și extaz în
