rugă de om
Tu Doamne, Ce ne-ai dat iubirea și durerea spre învățare Tu, ce ne-ai lăsat să ne oglindim în munți, în ape și în fluturi Ca să învățăm mărirea Tu, ce ne-ai lăsat să ne oglindim în noi Ca să
O sferă perfectă
O sferă perfectă este o piatră, Cioplită până la însângerare, Apoi aruncată în lume. Singura ei șansă la imperfecțiune este implozia.
Portocaliu
Această culoare caldă și dragă mie În ziua aceea a fost tristă. Plângea în ea și galbenul și roșul. Mi-am spus că poate era de la frunzele ce-și vopsiseră toate moartea în portocaliu… Sau
mi-e dor
Mi-e dor ... De mine când știam să cânt. Din vaci și gâște, din piatră și pământ Știam să cânt!
tăcurăm amândoi
tăcurăm amândoi și din-apoi și din-nainte fără să știm, câte cuvinte am fi sorbit din ochi și minte mi-e greu să adun acum, frânturile de șoapte amestecate, roase, sparte, tăcurăm
Plecări de copaci
Au venit fluturii Și au luat copacii înfloriți din fața casei Eu am zis că doar vântul le poartă zâmbetul alb departe Dar ei plecau Și zâmbeau. Imi amintesc de un tei Care a crescut cu mine,
Nu sunt păcat, sunt femeie
Și-au strâns anii în mine Luptă cât să încapă în iaduri întregi, Speranță cât să deschidă poarta dinaintea lui Dumnezeu. El face umbră prin noi. Nu suntem păcate, suntem oameni Și strânge
Timpul meu e un timp trecut
Timpul pe care ne construim visele, Pe care ne proiectăm speranța E al altor lumi. Cât de mult îmi iubesc timpul, Secundele lui înșiruite, cuminți și triste Ca și mine. Astăzi mi-am dat
Beau în cinstea
Beau pentru această lume! Cu toată minunea și putorile ei, Pentru furtunile pe care le-am găsit Mereu, în locurile cele mai liniștite, Pentru sex și pentru copii murind. Pentru florărese și
Gând
M-am născut un om trist Care a invătat să zambească pentru a putea trăi 21 ianuarie 2004
despre echilibru
de-alungul vieții mele, am avut câteva momente despre care, prin prisma tuturor lucrurilor care le-am trăit pot să spun, acum, că au fost în echilibru. Unul dintre ele ar fi acela în care, în zile
