Nu sunt păcat, sunt femeie

Și-au strâns anii în mine Luptă cât să încapă în iaduri întregi, Speranță cât să deschidă poarta dinaintea lui Dumnezeu. El face umbră prin noi. Nu suntem păcate, suntem oameni Și strânge viața în noi lacrimi cât să ostoim iaduri întregi, Dorință cât să îi putem spune pe nume Lui. Cu femeia din mine pot zămisli și mângâia oameni ca tine, Umbre de Dumnezeu. Am nevoie de tine, dar Nu ca păcat ci ca femeie.