Cristina Petrache

Draga Anton, mie imi place, chiar asa, scrisa neglijent cum zici tu ca e. Pana la urma e un vis, nu? Doar intr-un loc nu am prea inteles: "purta o scurta colorata ca si chilotii mei preferati. - la fel ca chilotii, albastra? - exact la fel, doar ca erau verzi"... Mi se pare un dialog absurd dar imi place teatrul absurd. Iar dialogurile astea le auzi frecvent in viata de zi cu zi, daca asculti atent ce vorbesc oamenii. Pentru ca multi urmaresc mai mult sirul propriilor ganduri decat firul discutiei. .. In fine, mosul zice ca scurta era verde (desi nu era)? Sau chilotii? :)

!!! Chiloti obisnuiti, galbeni!! De ce or fi cei galbeni asa de obisnuiti?

Deh, e vis. E colorat, labirintic, absurd, vioi. M-ai facut sa rad. Ce bine ca te-am "revazut"

Glumind, as zice ca esti cu totul si cu totul deosebita, daca un flacon de somnifere te trezeste la realitate. Vad apoi va esti in coma indiferentei si imi dau seama ca te joci asa de bine cu vorbele, ca aproape ma pacalisesi.. Ca nu somniferele si ciocolata te-au adus in coma indiferentei de fapt, ci schemele clasice :) Ce placere e sa te citesc, acum ca si in urma cu mmmm ani.

Oriana, eu am trecut usor peste drama copilul care se maturizeaza din textul tau, a copilului care da piept cu minciuna; adevarul e ca am citit textul cu atata placere incat nu am lasat tristetea copilului sa ma atinga. Mi-am amintit de vacantele la tara, de atmosfera aia tihnita din preajma sobei, de copilul care ia un castravete sau o rosie direct din pamant si-o mananca dupa ce o sterge usor cu maneca sau cu poalele tricoului. Am citit textul tau cu o intarziere de sase ani dar cred ca ma va bucura oricand il voi reciti. Multumesc!

cosmarul femeii care se stie iubita? imi place poezia, felicitari sotului ca te-a inspirat

Esti prea amabil cand spui ca te-am ajutat si eu intr-o oarecare masura sa te orientezi. Dar ai dreptate, acum cativa ani toata lumea experimenta aici, era aproape o intrecere, cine are cel mai criptic limbaj, stil, sau cea mai bizara forma a poeziei. Iar cometariile erau naucitoare. In timp ce faceam eforturi sa pricep ce spunea cate unul in poemul lui/ei, elogiile curgeau garla. :)) Atunci m-am simtit depasita si am renuntat. Imi pare bine insa ca m-am reantors acum, in pagina ta. Si gata... de acum comentarii la alte poezii :)

acum cativa ani Ionut a murit. Vali nu i-a aflat secretul. Isi poarta insa propirul secret spre moarte

:)) asa e Antoane, tu ai o suita impresionanta de stele galbene si rosii, iar eu fac tot posibilul sa iasa stele verzi cand ne intalnim :)) De neuitat.. hahaha. Imi place proza ta. Nu am apucat sa citesc poeziile tale din ultima vreme, dar sa fie cea de aici semnul ca ti-ai mai imblanzit cumva stilul? mi-ar placea, sa fiu cinstita :) hai ca mai citesc

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l îndreaptã
Lîngã fereastrã, unde-n colt
Luceafãrul asteaptã.


\".....iar eu, mergând pe trepte-n sus
la mijloc mă-ntâlnii cu mine
care sunt eu și care nu-s?\"


\"Seara, când să se dezbrace,
Singurică în iatac,
Pe obrajii ei s-aprinde
Floarea rumenă de mac.
Și privindu-se-n oglindă
Își sărută brațul drept:
”Crai de ghindă, crai de gindă,
Vin’ la mine, că te-aștept!” (carturareasa, Toparceanu)



:)) Hihihi... ce faci Antoane? Esti arhitect? ca mie mi s-a pacut ca lucesti :) De la stele, am inteles... Observi, te-am incadrat intre doi monstri sacri ai poeziei. Complimente. Salutari. Si sarutari prietenesti :)

La cersit... sentimente. Original :) Deh, ce nu face omul din dragoste. Imi place. creezi imagini. Si m-ai facut sa-mi imaginez ca in tabloul tau mai si ploua. Am recitit poezia si am vazut ca nu ai scris nimic de ploaie. Ce poate fi mai trist decat sa cersesti sentimente si sa mai si ploua? :))

sint bucuroasa !!! Am intrat pe site dupa cita vreme ? doi ani ? trei ani ? am venit direct aici, pe pagina ta, sa intilnesc un vechi prieten :) Si poezia asta... m-a incalzit. Sint in olanda acum. Ploua mult si e rece, dar ingerii nu fac sex intre ei. Sper ca ma vegheaza, in schimb :)Bafta cu noua carte.

Anton, de acord cu cei ai scirs, dar Cristina Petrache a luat interviul si a facut emisiunea la PRO TV, nu la Antena 1. In rest sint total de acord cu Alma si cred ca daca cei 2 editori prezenti la Iasi, Alma si in general cei care participa la intilnirile saptaminale (mai putin eu, care recunosc ca absentez ) ar fi stiut ca exista o posibilitate de promovare a cenaclului ar fi gindit mai bine emisiunea, interviul, modul de prezentare a activitatii de pe site.

1. Dragos (Dorul) Cirjan - asa e si tristetea si dorinta :)

2. Nuta - ce sa fac, daca l-am furat l-am furat, mi-am recunoscut vina si acum nu-mi ramine decit ... sa-l dau inapoi

3. Miruna, Ion - abia apar florile in livezi - sa vedeti acusi arome :)

4. Elena - multumesc - nu e tocmai o gluma ci o stare de bucurie, amestecata poate cu un dram de nostalgie si aromata cu portocale (dozele nu le spun, e reteta personala) :)

:)

mai am o observatie : cred ca ma confunzi cu sora-mea, Gabriela Petrache - \"Lebragia\". Eu sint Cristina. Incintata de cunostinta si bucuroasa ca accepti criticile fara ofense

Eseul tau m-a facut sa zimbesc - imi place ideea. Ti-as face citeva mici observatii, dar ma tem sa nu te superi. Insa, am sa risc :

1. inteleg ca tu, fiind \"profetul\", te-ai incadrat in prima forma de nebunie, \"nebunia divina\" sau profetia. Pentru ca tu esti profetul si nu eu, explica-mi ceva - inca de la inceput, analizind definitia eseului care este, potrivit dictionarelor un \"Studiu de proporții reduse, în care autorul atacă probleme de ordin filozofic, literar, științific etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul\" nu inteleg incadrarea pe care ai facut-o . Nu se prea vede exprimat punctul de vedere personal.

2. cred ca ai vrut sa scrii Dionysos si ai tastat din greseala Dyonisus, nu-i asa ?
potrivit dictionarului de neologisme : \"Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. a p o l i n i c) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimând impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci]\".

3. dupa ce am citit de mai multe ori textul tau am fost tentata sa-mi sterg comentariul. Nu pentru ca as renunta la observatiile mele, dar asteptam ca insiruirea de idei sa conduca undeva - spre o concluzie mult mai clara - asa incit, ce sa spun ? ca nu l-am inteles ? ca mi se pare scris in graba ? Ca imi place ideea unui astfel de eseu, dar consider ca ar fi trebuit putin cizelat ? ca mi se parea mai nimerit ca subtitlu \"din lucrarile spiritului\" si nu \"din lucrurile spiritului\" ?

Sultan vrăjit, marit stăpâne,
Când povesteam, cu sâni fierbinți,
povești cu cai, turbane și cadâne,
tu ce iatacuri frecventai ?
(de-mi socotești acum, contabil,
secundele pierdute in serai)

Ce pot sa comentez oare, ca sa nu para banal ? Imi place, e clar. Sper ca Radu nu o sa ma certe ca nu dezvolt o critica si imi exprim doar o parere. Bine te-am regasit, Nexus.

Respect - poti cere si meriti pentru ca ai abordat un subiect delicat, de care putini au curaj sa vorbeasca. Respect si pentru ca ai facut-o intr-o maniera care impresioneaza dar da si senzatia de revolta, de manifest impotriva indiferentei.

ca-avem inimi de copii
nu e nici o indoiala
o descoperi in felii
acre - dulci de portocala

Ca pomana cam ingrasa
Zis-a bine cineva.
Nu-ti dori stele pomana,
Stralucesti, oricum, si-asa !

lemn negru - roșcat ?
imi place in schimb : \"acolo pînă și nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice\"