Poezie
travaliu
1 min lectură·
Mediu
unii spun că eram blestemată
în roșu eram copil
în negru măicuță bătrână
mai niciodată femeie
dansând flamenco între volanele vieții
cei lacomi îmi furau visele
noapte de noapte
când eu începeam să le uit
și împărțeau prada între ei
fără să-mi arunce vreun os de la masa cezarului
juram drept că erau ale mele
când mă trezeam
în colțul bufonului trist
în orice zi lăsată de dumnezeu
nășteam gânduri fără cuvinte
știam doar să ascult sau să tac
fie copil fie măicuță bătrână
mă plimbam printre cei încă vii
ca în galeria oglinzilor de la versailles
fără să știu precis
unde e soarele
023.186
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “travaliu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14041563/travaliuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FOFOFlorin Opran✓Imi place poezia. Imi pare personala, autentica, cursiva. Insa as fi vrut sa o vad curgand intr-o forma mai clasica, cu rime, cu ritm, cu muzicalitate...
0
CMPersonale și subiective sunt toate lucrurile pe care le scriem, oricât am vrea să le împărtășim altora. Faptul de a fi congruente ca înțeles originar cu ceea ce înțeleg alții e utopic. Poezia e o îmbrățișare forțată dintre cel care stă pe peronul gării în vârful picioarelor și cel deja aflat în tren, aplecat peste fereastră. Acest text e un fel de introspecție; eu nu prea am scris cu rimă. Mulțumesc pentru semnul de lectură.
0