- Suflet ce ai fost frumos!
prin ce unghere-absente rătăcești?…
Totul îmi este interzis,
visul, amarul, tăcerea
ca o taină a nimicului și
lumea e o ruină consecventă
cu prea desele opriri ale
- Alo, tu ești?
- Da,eu.
- Ce mai faci?
- La fel.
- Tot cu boala?
- Mă chinuie nemernica. În fiecare zi mă tachinează altfel, parcă și durerea asta nu se mai satură, tot rupe din mine.
- Lasă
Serpentine de cioburi
Adunate-n priviri
Deseneaza rigid,
Necropsia implinirii...
M-ating infinit
Ulmi negrii
Si ploi
Si toamne mi-ating,
Pustiul iubirii...
Un tablou cenusiu,
Si cerul
MONOLOG ÎNTRU NEȘANSÃ
(personaje - eu și eul)
Mi-e gândul oprit de repetiții, ce curg dintr-o memorie a sufletului.
- Ce exterioară mi-e clepsidra de pe masă.
- Oare prin ea chiar
Asculta! eu sunt damnatul,
fericirea sunt eu...
Aceste ganduri in teama
ti le voi inmana
doar sa vezi, sa vezi, roasa de tristete
cum absenta ta ma umple
plecanda in strigat , in capriciu...
Beginning
If we summarize all the grief, that we feel for those who die inside us the death will become absolute: univers and life limited by regret and restless.
I fall, in waste of
Imagine
Test
Privește în tine !
Și spune-mi ce vezi:
E alb?
E negru?
E gri?
Privesc în oglindă și prin aerul dens al realității
văd o imagine. Oare există într-adevăr? Sau e doar o
CONFUZIE
Aduc adesea deasupra mea
O umbră…
Și-adeseori nimic nu mi-aș putea dori
Decât să fiu :
O umbră…
Fără să las o urmă
Pașii mei se-ndreaptă spre incert
Și vag și tot mai vag
Mă
Va invit sa petrecem
Imi aniversez tristetea
De a ma fi gasit
Mai om
Ca oricand
Prin fum de tigara
Si-o parte de zambet,
La cafea cu amicii
Intr-un colt dintr-un drum.
Plecat sunt din
Straine tu,cu ochi straini
de ce ma lasi vanat de caini,
de ce tarziul ti-e tarziu,
de ce ti-e sufletul pustiu?
de ce lumina n-a urmat
de ce sa fim pe veci pacat
de ce iubirea ce-o
Sunt, scândura din Iona
pe care vin să-și regăsească
liniștea, pescărușii…
Să plec, dar unde?
Să plec pur și simplu…
Nașterea: rănire în fața
unor repetate treziri…
Singurătatea și
CL