Poezie
Cândva
1 min lectură·
Mediu
Ne plimbam goi
Prin Siberia
Si ne era bine.
Sub tălpi se topea
Supusă zăpada
Si pașii ni se-ncrustau
Adânc în tăcere.
Ce muzică divină
Tăcerea vibrând
In privirile noastre
Albastre!
Târziu, departe
Am ajuns să ne culcăm
Aripile peste urmele pașilor
Si atunci am început
Să auzim
Liniștea.
013476
0
LA