Ingeri...
M uscand din carnea neputintei, se ridica.
I nchid sub tainuri grele de uitare seaca,
H arpe ce-si vantura uitarea cea desarta,
A mestecand in lacrimi dulce vis de moarte.
I magini
Privește-mă,
Să-ți găsesc în ochii triști furtuna de vise
Să-ți sorb fulgerul din ei și să-ți aprind cu el
Lumânarea păgână a uitării de sine.
Asculta-mă,
Să-ți aud printre gemete de
Chemarea lacrimii de sange
Alunecand pe pur obraz
Si linistea tristetii stinge
Al sufletului calm ragaz
Durerea ghearele-si infige
In inima de-un frig incins
Si lacrima mai jos se
Ai simtit vreodata ca plutesti in inaltimea ametitoare a paradisului,ca totul este exact asa cum ar trebui sa fie?Si apoi,deschizand ochii,ai privit in fata pamantul apropiindu-se din ce in ce mai
Aripi de inger sufoca privirea
Mirosul lor greu de pucioasa si fum
Copil ce razand, incepe un nou drum
Lacrimile lui sfidand fericirea
Privesc azi trecutul sub bolti ingropat
Ascult atingerea
Atingerea unui fulger transforma cerul impresurat de nori intr-un foc periculos de artificii, luminand privirea noptii si pustietatea lucie din jur.Ploaia cadea mereu, spaland obrazul tenebru al
Sa-mi ierte pacatele?
Ce pacat e mai mare
Decat acela de a iubi
O bucata de huma vie
Mai mult decat viata?
Le-am pierdut pe amandoua...
Liniste...
Ce liniste sa am
Daca voi imi insotiti
Cu
In timp ce ochi holbati incearca neputinciosi
Sa ridice ceata impaienjenita
De unghiile mortii,
Cerul ii devine labirint
Iar marile ii tes cu fir batut in soare
Cararea inchisa a
Stele.Cerul aprins,pentru prima zi de cand iarna isi scutura genele stralucind de cristal pe o lume inchisa in temnita unei neputinte goale.
Taci!Taci si…asculta… glasul iernii plangandu-si frigul
Ma doare amintirea
Ca pamantul era patrat si rece
Din colturile lui pandindu-ma tacute
Abisuri flamande
Ca iluzii dulci
Ce-si paseau suflarea pe lacrimile desertului
Nu-mi mai imping
\"Cum e sa te nasti cu semnul infinitului dupa ureche?\"
Ma intrebi cu ochii mari, goliti de prea multa viata.
\"Sa vezi lumea ca o tabla de sah
dar sa nu poti muta decat nebunul
cu gandul
Eram gata...gata sa imi uit sufletul si lacrimile ascunzandu-se sub valul unei copilarii pierdute,sa-mi uit visele si amintirile, sa-mi uit cerul...Doar tu,icoana vie sfiintind prin flacara unor ochi
Atunci cand sufletul privirii pustiite
Sfasie cerul in frunze cu gene de apa
Si aripile goale se ridica
In noaptea ce misca spasmic
Iluzia unui fir de intuneric
In ochii tai, realul se
Copile,
Inchide ochii si ingaduie privirii tale sa se scalde in nemarginirea unui tablou inghetat si pasiv:un cer pe al carui obraz pur, ingreunat de nori atarna toate visele tale pierdute sub
Capul aluneca dureros de gol pe perna inchegata de amintiri desenate in culorile destinului de un copil orb. Iti simti trecutul insfacandu-ti cugetul si spargand, una dupa alta, oglinzile in care
Iarta-ma.Iarta-ma caci sufletul meu ti-a insangerat talpile obisnuite sa calce pe nori si soare si sa te priveasca,cu ochi de inocenta albastra,ochi intinati acum de aceeasi poza murdara si
Uriase zambete in cer
Incearca sa sopteasca
Cine a poruncit norilor sa tipe,
Lumii sa planga
Si ingerilor renegati de suflet
Prin colturi sa-si ascunda
Iubirea sub
CC