Poezie
Inceput
1 min lectură·
Mediu
Ma doare amintirea
Ca pamantul era patrat si rece
Din colturile lui pandindu-ma tacute
Abisuri flamande
Ca iluzii dulci
Ce-si paseau suflarea pe lacrimile desertului
Nu-mi mai imping privirea ratacita
Spre speranta
Ca ingerii tristi
Au pierdut trecutul cand lacrimile lor
Trezeau viata fara moarte in omniescentele
Suflete sterpe
Ca pruncii rataciti
Sarutau cu prima suflare soarele si viata
Nu asteptarea tacuta a himericului
Eterna moarte
Ma doare visul
Ca mai poate fi la fel.
Mi-e dor de mine...
De la inceput
003.210
0