Infinit
\"Cum e sa te nasti cu semnul infinitului dupa ureche?\" Ma intrebi cu ochii mari, goliti de prea multa viata. \"Sa vezi lumea ca o tabla de sah dar sa nu poti muta decat nebunul cu gandul
Printre cadavre
Frica iti deschide usa Si prin porii ei murdari Mai respira doar moartea Neinduplecata inca De ruga carnii putrezite. Ferestrele plang scarba Si prin obloanele trase Doar vant si lacrimi mai
Precognitie
Atunci cand sufletul privirii pustiite Sfasie cerul in frunze cu gene de apa Si aripile goale se ridica In noaptea ce misca spasmic Iluzia unui fir de intuneric In ochii tai, realul se
Masina de spalat amintiri
\"Masina de spalat amintiri!\" Ti-am strigat cand cerul Se incapatana sa ramana la fel de senin, Si dupa ce ultima lacrima de iad Se scurgea in sufletul meu, Iar toti ingerii Isi zambeau
Nepasare
Daca nepasarii i-ar creste aripi, Cuprinzand sub credintele ei nedorite Marginirea stelelor, Cum vom afla cand sa ne respiram Sub privirea fulgilor de soare, Astfel incat nefericirea
Spitalul de Nebuni
Pereti albi obosesc ochii Obisnuiti sa caute sori si stele Doar in intuneric. Oare pe unde respira acum Ideea de lumina? Nemarginitul, captiv Hraneste cu sange rece Trandafiri ofiliti in
Arhangheli
Ingeri... M uscand din carnea neputintei, se ridica. I nchid sub tainuri grele de uitare seaca, H arpe ce-si vantura uitarea cea desarta, A mestecand in lacrimi dulce vis de moarte. I magini
Cioburi de vis
Ploua tristete Peste cerul pierdut in carnea Sfaramandu-se cu gheare de apa. Stele incearca sa inece Cu priviri mirosind a sange de ploaie Oceanul ametit De eternitatea visului Ce refuza sa se
Lacrima Dianei
Petalele aluneca rosii Si intreg oceanul este improscat de sange Stele se arunca din goliciunea noptii Pentru a-si scalda aripile atrofiate In stropi de credinta blestemata Setea flamanda le
Contrabanda
Iti ridici,grabit, bagajele golite De respiratia ultimului tren. Agiti tacut biletul Spre urmatorul peron... Te imping si te storcesc clipele, Grabite sa-si ocupe locurile In vagonul
Ultim Popas
Sa vezi din toata viata care trece, Doar crinii cruzi ce-ti plang azi pe picioare. Si din intreaga dragoste apusa, Sa iti serbezi, acum, inmormantare. Si lemnul mult prea rece si prea
Sala Oglinzilor
Te strecori in sala cu oglinzi, Si zeci de ochi te privesc speriati. Ii cunosti pe fiecare in parte Iti deschid de mult cate o poarta Spre propria-i realitate, Asteptandu-te sa o seduci. Ce
Clipiri de inger
De ce condeiul plange Cu lacrimi dulci pe foaie Exorcitand din vremuri Si spade neinfricate Doar ingeri ce asteapta Amanetand, cand zorii Refuza a se naste, Doar vietiile furate. De ce
Piesa de teatru
Clepsidra plange stele Si cerul pustiit de vise Se va ineca cu osul Unui nou inceput. Finalul l-a tunat un cocor Picurand in mare Sarutul apusului unui alt azi Pierdut printre muze De marmura
haiku
Inchis in nemurire, Sufletul isi plange Libertatea trupului...
Visele mor
Visele Mor, Dupa ce te invatasera Cu glasuri surde Ca stelele asteapta In furtuna cerului Doar sa fie rapite de un suflet Si sa aprinda alt mister De lume vie Visele mor, Si din sinuciderea
Moarte
Sa-mi ierte pacatele? Ce pacat e mai mare Decat acela de a iubi O bucata de huma vie Mai mult decat viata? Le-am pierdut pe amandoua... Liniste... Ce liniste sa am Daca voi imi insotiti Cu
Somn
In timp ce ochi holbati incearca neputinciosi Sa ridice ceata impaienjenita De unghiile mortii, Cerul ii devine labirint Iar marile ii tes cu fir batut in soare Cararea inchisa a
Ad egvo
Intai a fost lumina. Apoi fulgerul si-a inchegat surasul Amestecat cu ploaie de stele Si sete de nori, Transformand fericirea in vers, Versul in trup, Trupul in tarana. Apoi a fost noapte Cu
Inceput
Ma doare amintirea Ca pamantul era patrat si rece Din colturile lui pandindu-ma tacute Abisuri flamande Ca iluzii dulci Ce-si paseau suflarea pe lacrimile desertului Nu-mi mai imping
Ploaie
Uriase zambete in cer Incearca sa sopteasca Cine a poruncit norilor sa tipe, Lumii sa planga Si ingerilor renegati de suflet Prin colturi sa-si ascunda Iubirea sub
Porunca
Privește-mă, Să-ți găsesc în ochii triști furtuna de vise Să-ți sorb fulgerul din ei și să-ți aprind cu el Lumânarea păgână a uitării de sine. Asculta-mă, Să-ți aud printre gemete de
Soare
Sarut de amintire aluneca si moare Oras inchis in lume, indoliat de soare Aude pulsul vietii, inchide ochi amari Rugi jalnice tot uita sa sparga ochii tari Ecoul numai spera, cercand ultima
Închisoare de îngeri
Dacă cerul ar fii închisoare de îngeri,noaptea ar plânge sub respirația harpei lor scăldată-n tristețe, dulce nebunie aprinzând doi ochi de stele și o inimă rotundă și grea. Dar noi?
Copil
Aripi de inger sufoca privirea Mirosul lor greu de pucioasa si fum Copil ce razand, incepe un nou drum Lacrimile lui sfidand fericirea Privesc azi trecutul sub bolti ingropat Ascult atingerea
Amintire
Chemarea lacrimii de sange Alunecand pe pur obraz Si linistea tristetii stinge Al sufletului calm ragaz Durerea ghearele-si infige In inima de-un frig incins Si lacrima mai jos se
