Poezie
Spitalul de Nebuni
1 min lectură·
Mediu
Pereti albi obosesc ochii
Obisnuiti sa caute sori si stele
Doar in intuneric.
Oare pe unde respira acum
Ideea de lumina?
Nemarginitul, captiv
Hraneste cu sange rece
Trandafiri ofiliti in vaza.
In ce buzunar am uitat cerul?
Sub ce amintire norii?
Tavanul e prea alb...
Ma tem ca intunericul
Din spatele lui musca...
De cate ori
Nu am sangerat tristete?
Un tablou vechi ma priveste fix,
Cu ochelarii pe nas.
Inchide agenda si cheama un inger:
\"ia-l de aici...e nebun.\"
023.902
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Cosnita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Cosnita. “Spitalul de Nebuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-cosnita/poezie/57065/spitalul-de-nebuniComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZAZAZagrai Alexandru✓imi place.toti suntem nebuni intr-un fel sau altul.Dar pe gardian nu-l vad inger ci demon.Tabloul vechi intradevar nu are dreptul sa ne judece dar o face.Imi place!
0
CCdin pacate departe de a ne asculta pe noi tot tabloul are ultimul cuvant... multzumesc mult pentru comentariu
0