Viața e un tren de noapte
Zbuciumat și zgomotos,
Care trece peste toate,
Disparând in noapte furtunos.
Doar mici popasuri in vechi halte,
Doar zăboviri de-o clipă pe peroane prafuite
Cu
Ne nastem ca o picatură de rouă,
Unici,firavi intrăm intr-o lume nouă.
În dimineața vieții ne formăm din lacrima muzei
La naștere ne rupem de leagănul frunzei
Și pe parcursul tinereții
Pe a nopții geană suspendat,
Pe un colț de stâncă uitat,
Cu un singur felinar in fereastră,
Cu flori moarte intr-o glastră.
Casă cenușie,casă tristă,
Făr de viață in a sa prispă,
Cu ferestre
Pe ritmuri de scripcă
Mă-ndrept spre apus
și umbra-mi obturează privirea
Izvorul din mine a secat demult
Prietenă-mi e doar amintirea.
Un preot nebun mă zorește mereu,
Simt peste trup giulgiu
ZA