tren de noapte
Viața e un tren de noapte Zbuciumat și zgomotos, Care trece peste toate, Disparând in noapte furtunos. Doar mici popasuri in vechi halte, Doar zăboviri de-o clipă pe peroane prafuite Cu
ZAZagrai AlexandruPicatura
Ne nastem ca o picatură de rouă, Unici,firavi intrăm intr-o lume nouă. În dimineața vieții ne formăm din lacrima muzei La naștere ne rupem de leagănul frunzei Și pe parcursul tinereții
ZAZagrai AlexandruSanatoriu
Pe a nopții geană suspendat, Pe un colț de stâncă uitat, Cu un singur felinar in fereastră, Cu flori moarte intr-o glastră. Casă cenușie,casă tristă, Făr de viață in a sa prispă, Cu ferestre
ZAZagrai AlexandruDrum
Pe ritmuri de scripcă Mă-ndrept spre apus și umbra-mi obturează privirea Izvorul din mine a secat demult Prietenă-mi e doar amintirea. Un preot nebun mă zorește mereu, Simt peste trup giulgiu
ZAZagrai Alexandru