Poezie
Porunca
Visarea unei eve
1 min lectură·
Mediu
Privește-mă,
Să-ți găsesc în ochii triști furtuna de vise
Să-ți sorb fulgerul din ei și să-ți aprind cu el
Lumânarea păgână a uitării de sine.
Asculta-mă,
Să-ți aud printre gemete de viață
Dorința de a muri în propria-mi carne
Obosita de trecut și scârbita de viitor.
Atinge-mă,
Să-ți simt prin venele înecate de ploaie
Zbuciumul unui sărut născut in roșu.
Din țepii lui sîngele-mi curgă prin nori.
Sărută-mă,
Să-ți hrănești prin buzele-mi înveninate
Dorința de tăcere, să-mi ascult în inima ta
Ecoul pașilor murdari in Palatul de Opal.
Rănește-mă,
Să-ți urăsc puterea cu care ai zvîrlit cerul
În care mă obișnuisei să mă pierd
Și să mă îndepărtez spre alți ochi de sticlă vie.
003.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Cosnita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Cosnita. “Porunca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-cosnita/poezie/47144/poruncaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.