Poezie
Visele mor
1 min lectură·
Mediu
Visele Mor,
Dupa ce te invatasera
Cu glasuri surde
Ca stelele asteapta
In furtuna cerului
Doar sa fie rapite de un suflet
Si sa aprinda alt mister
De lume vie
Visele mor,
Si din sinuciderea lor canibala
Caci singure isi devoreaza trupul
Inaltandu-se spre viata,
Din sacrificiul suprem al cugetului
Jertfindu-ti sangele
Iesi gol si trist...
Visele mor,
Si odata cu ele
Moare cate un strop
Din dorinta ta de moarte
Ca sa te pierzi
Orb si prost
In realitate
023.635
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Cosnita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Cosnita. “Visele mor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-cosnita/poezie/48787/visele-morComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDvisele mor
daca noi prea usor le primim
si visele moarte ne dor
cand prea suntem reali si uitam
visele, nebunele sa le hranim...
si tu esti un vis,
si noi suntem un vis
care asteapta sa se implineasca intr-o zi...
daca noi prea usor le primim
si visele moarte ne dor
cand prea suntem reali si uitam
visele, nebunele sa le hranim...
si tu esti un vis,
si noi suntem un vis
care asteapta sa se implineasca intr-o zi...
0
daca noi prea usor le primim
si visele moarte ne dor
cand prea suntem reali si uitam
visele, nebunele sa le hranim...
si tu esti un vis,
si noi suntem un vis
care asteapta sa se implineasca intr-o zi...