Cristina Cirnicianu

adevăratul uncenic este cel care poate gusta din apa cunoașterii, chiar dacă ea nu va fi niciodată limpede și nici dulce. așa cum adevăratul maestru este cel care dăruiește mai departe, cel care are puterea de a se înclina pentru a săruta picioarele ucenicului.
\"ploua cu lut alteori cu fluturi \" mi se pare că nu sună prea bine
dar
\"...aplauze
străine din adâncuri\" asta da, e o imagine în forță.

\"am aflat uimit că vom încurca moartea cu liniștea
atunci când vom ști că moartea nu ne costă nimic\" Frumos!

am citit cu plăcere,
Cristina C

un poem finuț. Eu văd ceva de genul: n-am nevoie să-mi spună nimeni unde se termină jocul. Cine poate îndrăzni să spună că mă cunoaște mai bine, decât mine (propriul meu psiholog) cel care mi-am analizat în detaliu toate ploile inutile.
n-am nevoie de ochi stăini să-mi spună de unde începe cerul, e dreptul meu la fericire.
Mi-am permis să dau glas acestui poem și prin glasul meu, trăirile mele, să-mi ierți subiectivismul (daca nu-am dus totul așa cum poate tu știi mai multe, în privința propriilor tale sentimente).
cu prietenie,
Cristina C

recunosc abia după ce am terminat de citit poemul și la a doua analiză i-am conștientizat rima și asta este minunat. Este mare lucru să te lași purtat de poem fără să te opintești în rime forțate (doar ca să sune bine).
aprecierile mele pentru simplitățile bacoviene. și pentru amintirile frumoase, nemuritoare adolescentine ce mi le-ai trezit în mine; cu ploi cu tot, așa cum le-ai glăsuit tu, ai scris un poem ce mângâie.
mulțumesc din inimă,
Cristina C

atât de frumos de simplu și ... haiku. Cum ar spune japonezii \"subarashi\" (sublim). Aprecierile mele!
cu prietenie,
Cristina C

Eu m-aș aventura într-un comentariu amplu pe acest text, îmi cer scuze anticipat dacă o să plictisesc, mai ales că sunt convisă că nu o să spun lucruri noi.
Nu intenționez să fac critică literară.
Ideile încropite aici sunt de mare esență. Că nu toată lumea este pregătită să înțeleagă întocmai, este altă treabă. Poate altă dată (și eu mă număr printre aceia care încă nu înțeleg mult din ceea ce ucid, conștient sau nu).
Sârșitul lumii, clișeistic vorbind, este mult mai simplu de asociat cu o dată anume, rotundă ex. anul 2000 sau 2012 sau cine știe. În istoria omenirii au fost, într-adevăr și momente autodistructive de mare anvergură. Dar sfârșitul lumii începe cu fiecare om în parte. Poate greșesc interpertarea ideilor tale și daca e așa te rog să mă corectezi.
De altfel, nu pot să nu mă duc cu mintea la „Ars Alchimica”, o idee interesantă și anume aceea a „putreziciunii” din ou înainte de a da viață. Aș mai adăuga faptul (subînțeles) că viața nu ar putea fi dusă spre eclozare dacă nu s-ar respecta și aumite condiții de incubare. Aici stă ascunsă arta vieții (aparent contrastant, pentru unii).
Există și arderi de tot sau „morți” din a cărăor cenușă nu se va mai naște viața, din contră le-aș numi găuri negre sau pur și simplu stingeri.
Una peste alta, poate că sunt aiuristică acum și m-ai prins într-un domeniu, n-aș putea spune drag mie, dar de interes, într-adevăr toți avem astfel de fotografii, dar nu toți avem ochi să și vedem sau darul acela (chimia necesară) încât să developăm acele imagini, cu atât mai mult să le și interpretăm. Ar fi interesant să știm cu ce și cât anume contribuim, fiecare în parte, la sfârșitul lumii.
Spui la sfârșit de poem „eu am mai multe fotografii cu el” ar putea fi imagini atât din memoria colectivă (nu știu câtă lume conștientizează acest lucru) la care mai adăugăm și memoria personală (fiecare cu păcatul lui, deși nu neaparat unic, „nimic nou sub soare” :)).
Până la urmă toți ucidem într-un fel sau altul. Importantă e proporția în care reușim să recuperăm sau să regenerăm ce am distrus, în așa fel încât sfârșitul lumii să se ducă mult mai departe de noi, copiii noștri, nepoții noștri ș.a.
„Vremea robiei e primăvară pentru sufletele/celor care le au!”
Eu încă mai caut blajinii!
Închei aici, înainte de a plictisi :).
Fratern!

Cristina C

un poem tare sensibil, plin de iubire. \"s\" e aici \"Ș\" crește, se transformă :).
mda
\"vei găsi odată un foc în palma ta
va curge se va intersecta cu dunga vieții
cu el o să topești distanțele astea care numără pași\"
foarte frumos alex și \"frumos\" spune atât de puțin.

Cristina C

cred că scrii aici despre un lucru extraordinar și rar. simbioza între două entități, doi oameni. nu oricând și oriunde poți întâlni genul acela de uniune, echilibru, balans...
\"pentru că tu ai putea fi
și eu aș putea fi
orice respiră pe
sârma asta rece dintre eu și tu\"
sunt cateva elemente reprezentative sau definitorii ale acestei simbioze:
\"tasarea timpului\"
\"șlefuirea distanțelor\"
trecere, intersectare, acceptare
apoi echilibrul...

frumos alex. sincer înțeleg foarte bine mesajul acestui poem și nu numai :)
cu prietenie,
Cristina C

ei așa da, chiar se leagă bine imaginile. reușit haiku.
nici nu-i trebuie mai mult.

Cristina C

de acord cu Alex, în privința diminutivului. în rest e un text de stare și rezistență... un strigăt dincolo de care simt că nu aș avea dreptul să pătrund.
cu prietenie,
Cristina C

frumos, concis, profund.
n-a prea multe cuvinte dar \"bila vie albastră\" între jar și pânze (roșu și alb) păstrează în sine esența pasiunii și inocenței (doar o parere)

cu prietenie,
Cristina C

frumos, sensibil
\"tata strecura cerul sub nuc
îl trecea printr-o sită deasă
se depunea ca un strat de făină\" superbă imagine
ai reușit să aduci aici, aproape de inima cititorului, trăiri, percepți, într-o atmosferă rustică sănătoasă.
\"mama murmura un descântec
venea primăvara pe furiș
ne primenea frunțile\", merită laude :)

cu plăcerea lecturii,
Cristina C

nu oricine poate fotografia singurătatea din fântâni, lacrima târzie (imortalizată între aceste rânduri).
e un poem foarte sensibil aici, alex. e viață în viață transmisă mai departe precum râul în râu, mare, ocean sau acolo sub fântâni.
eu văd chiar acest poem o fotografie developată frumos din amintirile unui fin observator.
mereu cu plăcerea lecturii,
Cristina C

frumos parteneriat. e mare lucru să nu te mai temi de singurătate. cei mai mulți fug de ea. însă cei care știu să o înfrunte, făcând din ea un prieten sunt foarte aproape de esența ființei. Numai că uneori și singurătatea poate înșela :).
finalul mi-a plăcut
cu prietenie,
Cristina C

e mult foc în acest poem, l-aș numi poem balsam. e genul care se pune pe inimă și vindecă.
sunt multe imagini frumoase aici, dar e mai mult de-atât e trăire
\"dragostea e atunci când se lipesc toate
pustietățile într-un bulgăre clocotind\"
\"dragostea e atunci când nimic nu se consumă
doar vina păcatul și moartea se mistuie /și curg\" - aici e balsamul :)
\"sufletul tău, draga mea, e/ca o pasăre care se lovește de geam/până când arderea se consumă în/sine\"
nici nu se putea spune mai frumos de-atât!
mi-a plăcut cu totul.
cu drag,
Cristina

Frumos acest text, deși știu că ai fi spus mai multe, dar e suficient și așa.
Nu știu dacă întâmplător, gândul meu a zburat la cele 10 Sephiroturi, nu are rost să descriu semnificația (relaționarea triadelor). Pot spune doar: Scriere, Număr și Cuvânt de aici se înțelege... Numărul 10 este de o semnificație aparte,
\"10 e numărul în care magii
au lăsat împlinire speranței.
când se tulbură toate apele,
să nu vezi decât limpezimea
în care se reflectă soarele
îndreptat spre apus.\" Nu am cuvinte, e atât de sugestivă imaginea.

și sigur să nu uităm că decarul (simbolic vorbind) se formează prin unirea septenarului spiritual cu ternarul pămânean. în el se unesc toate.
într-adevăr \"cu durere spunem/nodurilor să fie scară\" e foarte greu de ajuns acolo în vârful triunghiului universal.
cu prietenie,
Cristina C

am citit cu plăcere și încă mai recitesc (tot am impresia că-mi mai scapă câte ceva) :)

dimineața o altă glumă proastă, poemul începe cu întoarcerea oglinzii, un fel de detașare de propria persoană. devii un martor ascuns, să spunem detașat. sania - mona, mona - sania, personaje \"colaterale\":) (sună cam aiurea dar am spus-o).
e un poem interesant
\"de la 06:06 chițăie ca un șoarice prins
în lipici. dimineața îi curge pe piele ca
apa\" asta mi-a plăcut. (sigur, și altele)
în rest textul mi se pare puțin out of you\'re own eyes :).
numai gânduri de bine Alex,
mai trec
...

îmi place și această schimbare, e în bine. i-ai dat o notă mai caldă (ușor înțepătoare) :)
Cristina

corectez \"n-aș putea\" și \"trăiesc\".
și-aș mai completa \"avalanșa din care important nu e să ieși\", asta chiar e interesant.
Cristina

sunt imagini frumoase de pe-aici. oricum mi-a plăcut întreg poemul și imaginile subacvatice, \"lichid parfumat/în care sunt scufundate trupuri moarte\".
nici n-a putea să nu tăriesc acest poem altel decât în spiritul Nirvana și ceva mai mult pentru că vine și din tine (percepția, ideile tale).
cu prietenie,
Cristina C

\"bărbații știu cum să-i lege morții șireturile de la adidași\"

\"încă o zi în care sînt absolut orice
în afară de mine
ca să nu mă doară dau timpul înainte și înapoi cu degetul\"

\"mă joc o vreme cu întunericul îl privesc în ochi
pînă unul din noi va clipi\"

memorabile imagini (idei). acum ar fi păcat să uzez de Copy - Paste ca să-mi pot exprima încântarea.
e în acest poem, ceea ce-mi place mie să cred, spiritul volatil al lucrurilor ce nu-și găsește locul. proiectarea, detașarea ființei de ceea ce simte că nu-i aparține.

cu plăcerea lecturii,
Cristina C