Cristina Cirnicianu

curgerea de imagini, nu împotmolește cititorul în împletituri poetice stufoase, pe de altă parte textul nu este lipsit de esența dramei existențiale.
keep laughing out!

mă bucur enorm, Anni. Sper ca în curând să pun și eu mâna pe carte :)
Numai gânduri de bine,
cu drag și inspirație din belșug pe mai departe!

un poem așezat frumos cu imagini inedite. aș avea ceva de cârcotit referitor la "aziluri de fluturi" pare puțin forțat.
partea asta e demnă de reținut, fără a discrimina restul poemului:
"singurătatea e o ființă ce se topește ușor
se naște, de regulă, fără umbră"
una peste alta e un text bun de remarcat, mie una mi-a plăcut și vocea ta care curge lin, o adresare fină.
numai gânduri de bine și pentru noul an!

e vorba aceea "ce ție nu-ți place altuia nu-i face", cu toate astea o să te chinui puțin, sper să nu te superi pe mine, atât cât te știu din cât te-am citit îmi ești simpatic, o să fac un mic experiment pe textul tău, până la un punct, să-i spunem o variantă cu mici justificări, acolo unde consider, să n-o iei că fac pe grozava, că nu-s. prima parte o văd mai curățată:

"mă trezesc că închid și deschid lumina
ca un imbecil
admir hălcile de întuneric puse la uscat când sting
mă amuză lunetiștii înghesuiți prin rafturile bibliotecii
cu puștile ațintite spre mine
când aprind

/*partea cu întrerupătorul o văd de la sine înțeleasă, rar ne gândim la varianta bătutului din palme ori din telecomandă, așa cum se deduce și faptul că e noapte atât din prima strofă cât și din restul poemului*/

fac asta de foarte multe ori
poate uit de mine
poate mă trimit colet în altă dimensiune

apoi
la toaletă
trag apa în timp ce mă piș
două jeturi yin și yang
se îngână și o pornesc pe conductă
moment în care îmi dau seama
că iubesc

partea cea mai grea vine abia când ies și mă trezesc
în fața holului lung cât o autostradă
abia spre dimineață o să ajung în pat cu broboanele de transpirație
transformate în râme căutându-și înapoi drumul în piele
pentru câteva minute voi dormi căci va trebui să mă trezesc
să casc pleoapele cât să intre soarele cu tot cu munți"

aș evita folosirea a cuvintelor "aud", "mă duc" în condițiile în care se înțelege din context
tot acest melanj de stări, treceri din lumi în lumi, din realitate în vis din vis în realitate, sevraj și mommente luciditate, ca atunci când aprinzi stingi lumina, ar mai merge curățat de scame. doar o părere. fără of. știu că o să-mi pară rău apoi c-am venit așa de-odată, însă e doar o părere.
numai gânduri de bine!

Ionuț îți citesc poemele constant, recunosc sunt mai zgârcită cu semnele de lectură, ai evoluat foarte mult, iar când vorbesc despre evoluție pornesc de la convingerea că talentul există, incontestabil, apoi cred în munca ta, meritul tău, aprecierile mele. poeziile tale sunt tot mai bune, ai mers cătinel, te-ai concentrat tot mai mult pe vocea ta, ideile tale, așa cum ai făcut și în cazul de față.
mult succes pe mai departe și un an nou plin de realizări.

no, păi ar fi și păcat să treacă un astfel de eveniment neobservat sau netratat cu atenție. toate până la debut :). Felicitări și din partea mea și mult succes pe mai departe!

ce imagini reușești tu Alex să creezi. picturi vii? se poate spune și așa, au un timing... replay, intră într-un circuit. le meșterești din prea-plinul sensibilității tale, talent, un cumul de sentimente tandrețe, durere, revoltă una peste alta transmiți imagini, idei puternice.
imi place faptul că repeți anumite imagini, spre exemplu "marea pitică", am regăsit-o și în alte texte, una peste alta în mintea cititorului rămân ca și brevetate, îți aparțin, punctează decisiv originalitatea autorului.
și în "mărturii din livada cu meri 4" e o imagine de care nu mai scap, cea a fetiței prinsă între creangă și fruct :) e mare lucru, după ce citești un text, dacă o idee/imagine îți rămâne impregnată în memorie, atunci acel text și-a atins scopul. pentru că, din punctul meu de vedere, tot ce locuiește în mintea omunlui mai mult de 24 de ore și trece de efectul curativ al somnului, lucrează, coase ori descoase ceva în noi. textele tale merg frumos pe oniric, fără a se desprinde de sămânța de adăvăr care le declanșează, cuceresc încet cititorul sensibil la ceea ce scrii, ca o maree.
numai gânduri luminoase!

Felicitări Leonard și prietenilor care au scris atât de frumos despre :)
Sper că voi fi pe fază când vei avea lansarea. Oricum ar fi cu siguranță voi pune mâna pe carte :) și voi citi!
Baftă multă în continuare!

Felictări Paul! Frumos și inspirat titlul acestui volum. Și imaginea de pe copertă este fascinantă însă mai fascinant peste toate trebuie să fie conținutul cărții și n-am niciun dubiu în privința asta!
Succes pe mai departe și să ne auzim sănătoși!
Numai gânduri de bine!

Emilian eu mă bucur că ai publicat acest poem, chiar dacă el a migrat de la "poezie" la "personale" :)tot poezie este, tocmai pentru că trece prin acest filtru intim. Iar modul în care tu îți exprimi trăirile și ni le împărtășești pe mine una mă onorează.
îmi place ideea dumnezeului-pescăruș, există ceva tandru și trist în același timp. poate că într-adevăr e mai bine să știm de existența lui decât să-l vedem. în rest ni-L imaginăm, îl hrănim, trăim cu el, fiecare cum știe mai bine.
despre toate lucrurile simple care s-au mai spus, eu cred că nu strică să le mai spunem, ori de câte ori simțim nevoia. Altfel tindem, din dorința aceea de a fi originali, să ajungem niște simandicoși, ultrasofisticați; anticlișeismul exacerbat, după părerea mea poate dăuna grav sănătății poemului. Ideile simple și simplu exprimate, după părerea mea nu sunt clișeu. Te citesc de ceva timp și sunt convinsă că stăpânești destul de bine cuvintele și sentimentele care stau în spatele lor.
am citit, recitit cu plăcere!
Sărbători fericite!
și să ne avem ca frații :)) măcar pe tărâmurile acestea poetice

pentru mine aceste vizuale ale tale sunt o adevărată provocare. Nu știu cum e pentru ceilalți însă eu am regăsit aici un efort, reușit, de a depăși niște limite, niște obișnuințe. Cuvintele, semnele, ordonarea lor, faptul că poți citi, reciti în feluri diferite..."prada" e un exemplu și mai viu care poate confirma ce spun eu aici, e ca și cum ai avea în față o matrice cu o libertate pentru care matematica ar fi invidioasă.
un joc serios, dincolo de care, spui multe și ne lași și nouă răgazul a ne plimba, ca într-un touch screen, imaginația.
sper că n-am scris prea pompos, dar, na, chiar îmi place ideea aceasta a poemului vizual.
Sunt cu ochii pe tine (0.0)! (textele tale)

ce poate face cititorul cu un text umoristic. pe mine m-a prins...sunt cu zâmbetul până la urechi...și nu mă mai pot răzgândi...
Mult succes!

ooo Doamne! în sfârșit! mă bucur enorm de mult! nu am cuvinte! Felicitări Alex!

uite o veste care mi-a luminat ziua! :))
Bravo!
mulțumiri și celor care te-au susținut!
și eu în tăcere (mai din umbră)...cu rugăciuni :))

eu care sunt o mare amatoare de dulci ironii, acest poem e pe gustul meu, extins de altfel și spre mai amărui...
e și umor, e și poveste de la marea albă cu țărmul negru la câinii fericiți...și eu "mulțumesc Maestrului Rovinietă", dar mai ales autorului care are ce spune și bine spune. vă urmăresc îndeaproape cu toate radarele pornite :)
Să aveți o zi excelentă!

de când tot țin să las și eu un semn al lecturii mele. te citesc cu drag si iau aminte :). scrii tare frumos iar acest poem e de mare atmosferă, te prinde, iar finalul este .... no comment!
mult succes Silvia în tot ce faci! Ce bine că au fost colegi care au însteluțat (recomandat) acest text! dacă aveam cu ce o făceam și eu :)
sunt cu ochii pe tine (constant...) nu iert nimic :))

Mulți ani de scrieri frumoase pe agonia.ro, celor care-l administrează și celor care-l populează :)!
Am găsit aici oameni minunați pe care-i prețuiesc, sincer. Mă simt onorată să mă aflu printre voi!
Numai gânduri luminoase!
Cu drag,
Cristina C

sensibil și masculin acest poem :) o viziune frumoasă asupra nașterii pâinii calde
întregul proces, simbioza
finalul este la înălțime...vizual și profund
cu plăcerea lecturii,
Cristina C

e într-adevăr de apreciat felul acesta de a glăsui în nu prea multe cuvinte atât de multe înțelesuri. se simte inocență dar și durere, amar în acest text. mie mi-a ajuns la inimă!
Cu plăcerea lecturii,
Cristina C

plin de înțelesuri acest poem, cenușa, otrava, mierea, vestea minunii pe-un cal alb, Pruncul... elemente de mare substanță.
cu plăcerea lecturii!
Cristina C

deși întreg poemul este un monolit, din care e greu să rupi ceva și să spui că vreo parte din el e mai bună decât cealaltă
acastă secventă mi se pare extraordinară:
"puțin îi pasă vieții de poezie
epava acestei duminici trăgând în adânc
întreaga artă ce urma să fie arătată lumii"

atentă și sensibilă introspecție, un poem reușit...

Cristina C