Cristina Andrei

S-a pus praful vieții Peste noi… Suntem tineri bătrâni, Trăim un coșmar În doi… Ne-am pregătit aripi de zbor Și am intrat cu ele În noroi…

Mă zvârcolesc, adânc sfredelit de Univers, Mă rătăcesc în visul meu cel șters, Mai zbor, din când în când, pe aripi ideale Și, prăbușindu-mă, dau vieții sensuri fatale... Abisuri

N-am sărutat cruci când ne-am unit , nu ne-am închinat la icoane, n-am rostit un jurământ învechit, n-am îngenuncheat în vreun schit cu îngeri pictați și amvoane … Un singur martor am avut

Tunete-n aer, capete pe-asfalt, Nisip fierbinte e cerul înalt, Creier și sânge pe beton, Stele și dungi în Babilon… Lumini de groază prin Bagdadul antic… Sunt unii pe care nu-i mai doare

Din micile cutii magice spre care ne îndreptăm privirile în fiecare seară întru spălarea creierului, numite televizoare, răsună cam de o lună încoace un cuvânt fermecat: “sommet”. Toate mediile de

Epoca vitezei, a tehnologiei sau a comunicării, indiferent cum o numim, era actuală este caracterizată de fiecare din aceste atribute în parte și de toate la un loc deopotrivă. Dezvoltarea

Jalnic jinduiesc jeluindu-mă, Zadarnic zdrobesc zările, zorii Vaiere vii vin viforind, Năpasta năpădește norii… Dogoarea dârdâind dansează Frigul frige, fuge-n flăcări… Tăcerea tunând te

Auzul îmi este adeseori “zgâriat” de unele forme de adresare pe care le aud pe la televizor, de lipsa de respect pe care unele modalități de a vorbi despre alții / cu alții le implică. Astfel,

M-a întrebat azi o domnișoară, oprindu-mă din mersu-mi grăbit: “Nu vă supărați, știți ce zi este azi?” Spre rușinea mea, nu știam. Pentru mine azi a fost doar o zi bună, în care până la prânz îmi

M-am determinat azi să-mi caut un job: editor de text, manager assistant sau assistant manager - că-i totuna - sau poate promoteriță sau chiar merchandiser sau baby sitter, chiar și part-time, dacă

Daddy, te minunezi în fiecare zi de frumusețea lumii de veștile bune vechi de zeci de ani în fiece zi noi în fiece zi bune te bucuri prunc bătrân cu mințile hai-hui cu sângele întors invers spre un

“Adidași” și “calculatoare” atârnând în galantare. Multă slănină, multe oase. “Takimuri”. Sacoșe cu sticle înșiruite de cu noapte în fața centrului de lapte… Rația de zahăr și ulei. Fuga după mașina