Jurnal
Ante-89
Amintiri dintr-un trecut nu prea îndepărtat
4 min lectură·
Mediu
“Adidași” și “calculatoare” atârnând în galantare. Multă slănină, multe oase. “Takimuri”. Sacoșe cu sticle înșiruite de cu noapte în fața centrului de lapte… Rația de zahăr și ulei. Fuga după mașina cu carne. Carnea de 19. Coada formată de seara pentru a doua zi. Shakespeare și Balzac citiți la coadă la carne, la brânză, la pui, la ouă, la unt, la ness, la banane, la ciocolată chinezească, la… tot. Bătrânul ce a murit la coadă la pui, sufocat în îmbulzeala animalică, căzut în lupta pentru hrană…
Satisfacția folosirii ziarului cu portretul lui Ceaușescu pe post de hârtie igienică. Opriri pe stradă: “nu vă supărați, de unde ați luat…” vata, bradul, hârtia igienică, ciocolata, portocalele, scobitorile, salamul, crenvurștii, pateul…. Rafturile pline de conserve: ghiveci, fasole, tocană de legume, multă, multă tocană de legume… Cașcavalul și smântâna din vis. Reclama obsedantă: “Nici o masă fără pește”. Apoi rația la toate alimentele, galantarele pline și privitul cu jind la ele…
Cico, brifcor, zmeurică, lămâiță, quick-cola, … ciocolata “Luminița”, gogoșile rotunde, cu gaură, caramelele, tari si fara aroma, “Eugenia” – mâncat cremă, aruncat biscuiți, pufuleții, ciocolata “Ursuleț”, ciocolata cu rom, înghețata de zmeură la cornet, mică, ieftină, roșie – foarte roșie … Vitakava, Bikava, Cicolact… nechezolul… sifonul și siropul de la chioșc… Dor de ciocolată chinezească, de banane, de alune, de portocale, de multe altele. Fascinația ambalajelor străine. Punga de 1 leu.
Þuica “Două prune”, berea “Prahova”, șampania “Zarea”. Coniac albanez, rom cubanez, nectar bulgăresc, bomboane cubaneze, teniși chinezești, aspirator rusesc.
Avorturile mamei. Multe, ilegale, riscante. Amenințare pușcărie, moarte. Prieteni, rude – fugit în America. Securistul în fața scării. Securistul în casă. Bunici, mătuși, unchi, persecutați – motiv: boierie, chiaburie. Pușcărie, ratare socială și profesională.
Dimineața: coada zilnică la pâine, anunțul obsedant: “maxim 5 de persoană!”; o coadă mai mică pentru “Informația” și pachetul de “Snagov”, la salariu poate “Cișmigiu”, la strâmtoare, eternul “Carpați”. BT-ul de contrabandă, Kentul și blugii subversivi de la bișnițarii de pe Covaci. Semințe și gumă cu surprize vândute de țigănci descurcărețe la poarta școlii. Colecția de surprize cu “Omul-păianjen”, colecția de ambalaje de ciocolată străină, colecția de pungi de plastic frumos colorate… sacoșa din material textil tot timpul în buzunar, în caz că “se dă ceva”.
Învățat la lumânare sau la lampa cu gaz… programul de apă caldă afișat deasupra chiuvetei… mutat patul din dormitorul rece, cu igrasie înghețată pe pereți, în sufragerie, dormit la înghesuială, dar la căldură…
Două ore de program tv pe zi, din care o oră Telejurnalul; în rolurile principale: secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușeascu – mult iubitul și stimatul nostru conducător – și tovarășa academician doctor inginer, savant de renume mondial, tovarășa Elena Ceaușescu. Săptămânal, un film – adeseori întrerupt de o “defecțiune tehnică” ce dura parcă veșnic; vreo 10 minute de desene animate… “Album duminical”, “Cascadorii râsului”, “Teleenciclopedia” – din ce în ce mai scurte, așteptate cu nerăbdare toată săptămâna. “Studio X” la bulgari, sâmbătă seara. “Leka noș, deța”. Învățat alfabet chirilic și o boabă de bulgară.
Trezit dimineață și în vacanță, pentru “Curierul melodiilor” de la radio, de la 8 la 9. Fugit acasă joi după-amiază, pentru a asculta “Cenaclul Flacăra” la radio. Fredonat cu frenezie “Viața noastră unde e”, “Opinia mea” – iluzia libertății preț de câteva clipe… Schimb subversiv de casete audio și video, schimb de cărți interzise, citite pe ascuns. Scris poezii “anti” cu inconștiența tinereții.
Ascultat în secret “Vocea Americii” și “Europa Liberă”. Glumele lui Mircea Crișan. Bancurile cu Ceaușescu propagate inconștient pe la școală: “Prunariu pleacă în cosmos. Lasă nevestei bilet: “Am plecat pe Lună. Vin marți la 9 dimineața.” Vine acasă, găsește bilet de la soție: “Sunt la coadă la brânză. Nu știu când vin”.
Lecțiile de informare politică și învățământ politic; conspectat “Tezele din aprilie” pentru lecția de contabilitate și pentru examen de treaptă la CSP. Taberele PTAP. Demonstrațiile de 1 și 2 mai, de 23 august. Fugit din tabără de pregătire a demonstrațiilor – interpretare: opoziție față de regim. Suferit săpuneală zdravănă, amenințare exmatriculare, scăpat cu Revoluția din ‘89…
Ieșit în stradă în decembrie, scăpat de gloanțe la Televiziune, continuat viață în democrație. Amintiri din copilărie în comunism în fiecare decembrie. Comunism condamnat oficial în Parlament după 17 ani. Discurs huiduit, comuniști zădărâți.
034682
0

Intial am vrut sa scriu ceva despre Revolutie, dupa ceea ce s-a intamplat in Parlament cu condamnarea comunismului. Nu mi-a iesit, am renuntat. Apoi mi-am arucat o privire pe agonia sa vad daca cineva a scris ceva despre Subiect. Am vazut o poezie a lui Dan Carlea si cam atat (or mai fi altele, dar asta mi-a sarit in ochi). Azi abia am vazut textul tau si mi-am dat seama ca de fapt pe acesta il asteptam, ca vroiam sa vad cum scrie Cristina Andrei despre aceasta bucata din trecutul nostru.
Si iata ca acest text contine o enumerare intretaiata de cuvinte, de nume, de \"produse\" - toate desprinse dintr-o lume intreaga, de fapt dintr-o nelume. Scriitura ta mi-a evocat tehnica asociatiei libere de idei din terapia psihanalitica. Citindu-ti textul, mi-am dat seama de ce oamenii vorbesc atat de putin despre acea perioada. Este o amintire puternic refulata, amintirea unei traume suferite, a unui abuz despre care nu vorbesti, dar care vorbeste prin tine, prin actele tale, prin gesturile si hotararile tale. Iar atunci cand, in sfarsit, vrei sa spui ceva despre aceasta amintire, cuvintele mai intai ti se opresc in gat, apoi, cele pe care reusesti sa le articulezi, vor desena lucrurile la suprafata lor, cu o fidelitate fotografica, ca si cum sufletul nu ar fi decat o cutie neagra care nu ar inregistra vocile pilotilor ingroziti de caderea avionului lor, ci doar parametrii pe care-i indica aparatele si ceasurile de la bordul acestuia. Eul incearca sa se apere ascunzandu-se in obiectivitatea, in realismul descrierii, ca si cand el ar lipsi de acolo, ca si cand el nu ar fi fost niciodata prezent.
Textul tau m-a facut sa inteleg de ce romanii vorbesc atat de putin sau mai deloc de perioada \"de dinainte\", sau in felul acesta detasat pe care, cu atata maiestrie, dar si ironie, ai reusit sa-l redai. E o rana nevindecata, o trauma ascunsa in beciul mintilor noastre.
Inca un merit al acestei scrieri: felul in care ai reusit sa surprinzi bogatia saraciei, opulenta mizeriei, inepuizabilul nimicului. Am avut acelasi sentiment pe care-l am de cate ori asist - ca telespectator, fireste - la daramarea unei cocioabe, a unei maghernite ce abia se mai tinea in picioare: uimirea in fata adunaturii de maruntisuri, de nimicuri ce emerg din ea, ca si cum s-ar fi produs o fisiune a unui atom de saracie.
Raul de atunci avea doar aparenta putinatatii, de fapt el era fertil in fleacuri, productiv in lucruri neinsemnate, foarte fecund in zadarnicii de tot felul, incepand cu discursurile interminabile si opera infinita a mester-carpaciului si terminand cu diversitatea naucitoare a surogatelor!
Dar, ca intr-un film psy, flash-urile acestea pe care le redai merg pana la confruntarea finala cu amintirea-cheie, cu intamplarea fatala; aici o lumina alba orbeste ochii celui care nu vrea sa vada, pacientul se trezeste, tremurand, lac de sudoare, cu frisoane; de aici incolo nu se mai poate vorbi detasat, obiectiv, rece, realist, stintific; de aici incolo incep lacrimile si scrasitul dintilor. Si pentru ca nu avem curajul sa mergem mai departe si pe nimeni care sa ne indrume sa dam fata cu dusmanul pe care l-am interiorizat, cu violatorul pe care nu-l putem da afara din noi, comunismul nu este o epoca trecuta, ci o amintire refulata, adica mult mai prezent decat ceea ce credem, vedem si spunem.