Cristiana Popp

Mi-au placut doua lucruri: ce mi-a sugerat subtitlul, dar din pacate nu am gasit in poezie si un vers: Simetric, sufletul pe dos. In rest daca e o parodie e ratata.
Fie renunti la primele doua versuri, fie le pui intre ghilimele (sugerez prima varianta). Nu poti scrie poezie in forma fixa fara sa respecti cateva reguli de baza ale prozodiei. Strofa a treia are urmatoarea masura: 9/8/12/8, ruptura dintre versul 1 si versul 4 anuleaza orice ritm. Iar vreunei se scrie in mod sigur fara cratima

La inceput am crezut ca imi place numai prima parte. Debutul celei de-a doua imi rupea ritmul impus pana atunci. Apoi noul ritm m-a cuprins, parca mai incantator ca primul si deodata aproape uitasem de ce mi-a placut prima parte. Pe la ultima strofa am inteles. Si mi-a placut toata poezia.
Recunosc, de atunci ai mai adaugat un subtitlu care nu imi place si un motto foarte potrivit.
O poezie completa, aparent simpla, de fapt destul de dificila. Amar de cei ce se recunosc...

Steaua asta, Ted, e pentru sotia ta, divinizabila si aproape ireala, draga sufletului meu ca si poeziile tale.
Motivatia acestei stele e simpla: e o poezie-crez, o poezie-ruga, o poezie-dar minunata pe care numai cele care merita le inspira. Pentru muza lui Vasile si pentru mana lui frumoasa, care scrie dureros, las o stea.

P.S. (off-topic): internetul, ca orice creatie umana e imperfecta, mai cade, mai renaste.

Recunosc ca am tot revenit asupra textului asta (nu te uita la citiri, l-am salvat in calculator). Dupa multe explicatii am ajuns sa inteleg ceva, nu tot, Inca imi scapa multe simboluri, fiindca stiindu-te, inteleg ca nu ai scrie numai pentru ce am inteles eu.
Inca o data mi se confirma ca tu poti scrie in toate felurile pamantului, ca litera si cuvantul ti se supun seduse.

Multe de invatat aici pentru mine. Despre cum sa iubesti fara sa sfarami si despre cum sa te lasi iubit fara sa uiti de tine. Am invatat deja ca iubirea poate fi o povara si chiar adesea este, daca nu stii sa o porti cu mandrie si sa o daruiesti cu altruism. Mai ramane sa sper ca am sa stiu sa iubesc frumos intr-o zi.
Multumesc, Florinel, pentru momentul de gadire.
As avea de reprosat textului caracterul usor eliptic, cum scria Daniel, parca temator, in graba, incercand sa scape de subiect. A, nici titlul nu e printre preferatele mele, desi ii inteleg locul. Mi se pare banal, sarac in semnificatii pentru acest text.
Sunt cu adevarat cutremurata de sfarsit. Da, Doamne, pe mormantul meu sa nu scrie nimic.

Toata copilaria mea acesta era un eveniment primordial al satului de munte. E adevarat, in satul bunicilor mei ziua mortilor era pe 8 septembrie, dar in afara datei, totul e descris cu acuratete.
Parerea mea e mult mai simpla. IN comunitatile oarecum ancestrale moartea este un eveniment monden ca oricare altul. Femeile se aduna la priveghi, un fel de sezatoare mai sobra si cu un cadavru in centrul camerei. Am avut intotdeauna probleme cu obiceiul impudic, daca nu cumva obscen al tinutului mortilor descoperiti (adica fara capac la sicriu) in casa pentru a fi admirati de vecini si alte babe binevoitoare. Si pentru ca eu arar am vazut inmormantare fara ras pe la romani, m-am resemnat sa cred ca asa e poporul asta in care m-am nascut, sau specia umana in totalitatea ei.
Asa ca eu cred ca si ziua mortilor e tot un astfel de eveniment monden, de mai mare amploare si si-a pierdut demult semnificatia sacra.

Lunga, Ted, dar nu mi-a parut rau. Am citit-o, nu pe nerasuflate, mai degraba cu mici pauze sa simt cuvintele si sa le gust aroma. Cat dor mi-era...
Imi place toata, de la un capat la altul si chiar si pe la mijloc :), dar cel mai mult ma incanta primele patru strofe. Aud parca dalta lovind piatra si piatra tremurand sub palma sisificului creator de idoli. Si abisul cat e de inalt...

Ziua de ieri o voi gasi, ehei, cand voi trece pe alta lume, stii? E putin melodramatica poezia asta, de femeie oarecum isterica, las\' ca-mi trece, de fapt mi-a si trecut.
Drumul spre ceilalti trece intai prin mine, cred.
Cat despre trotuare, ele sunt simbolul unui sentiment impudic, fara a fi vulgar, mai mult senzual si interzis.
Va multumesc de trecere.

Genu, asa intepata in partile moi par eu??? Nu, nu ma supara epigrama, chiar ma amndresc ca am fost subiectul ei. Si mie imi place aceasta poezie ca e scrisa la nervi. Dar suntem singuri, serios.
PS: Ti-as scrie o epigrama-raspuns dar nu ma pricep, mi-e muza schioapa de-o ureche.
cu drag,
Cris

Vlad, optimismul e departe de esenta fiintei mele. Macar am sa incerc...
Dorun, vulnerabila am fost mereu. Am o fragilitate care ma sperie si pe mine, mai ales cand n-o mai pot ascunde sub chipul femeii puternice care sunt de obicei. Indragostita nu stiu daca as putea sau daca mai am voie sa fiu. Miracole se intampla celor alesi, nu mie. Poate ca n-o sa-l iubesc cum ar merita, dar stiu ca aceasta poezie a fost scrisa cu toata curatenia sufletului meu.

Hai sa incerc eu ceva. Habar nu am daca te lamuresc. Bobadil a zis sa o rescrii ca proza ca ai o idee care poate fi valorificata asa. Asta nu insemna sa te arunci sa il incadrezi la proza (auzi, tu scrii ca tine sau ca Bobadil?)
E normala interventia Elenei, tu ai pus un text care nu e poezie, dar care e scris ca o poezie la categoria proza (unde iti trebuie fir epic, eventual personaje, ma rog).
Textul ca atare poate fi trecut la poezie daca tu nu ai nici o autocenzura. Sau la personale. Fiindca e o incercare de poezie care nu a reusit, dar pornita de la o idee interesanta care ar merita o realizare mai ingrijita.
Reiau si eu ce spunea Andu: scrii mult si nu-ti alegi deloc textele. Nu chiar totul se poate publica chiar si intr-un atelier literar cum este acesta. Eu inteleg ca ai cititorii tai constanti care te lauda si asta e bine, dar mai asculta-i si pe ceilalti.
Acum o sa te arunci sa-l bagi la personale. Eu zic sa te gandesti tu bine la textul asta unde ai vrea sa fie si acolo sa-l pui.

Elena, multumesc, tu stii... Nu l-am scris cu DEX-ul dar sa stii ca si eu citesc uneori cu el in brate. Si prin pagina ta mi-a facut folosinta de vreo doua ori.
lavinia, ce ar fi de interpretat acolo? Doar ca ti-am facut o surpriza frumoasa. Si tu mie.
Daniel, stiam la ce te referi. O sa incerc. Inclusiv sa citesc ce mi-ai recomandat. Dar nu stiu daca am sa pot sa scriu lucid. Da, stiu, ai dreptate, admir foarte mult oamenii care scriu la rece, profesionist, ca niste mestesugari ai literei. Nu cred ca voi putea scrie asa, o sa incerc oricum.
Nu-ti mai zic dumneavoastra, daca imi promiti ca renunti la lol-ul ala care m-a scos din minti:)

Exact. Ce a incercat Andreea sa spuna e, ca din definitia de mai sus acestui text ii lipsesc: mesajul artistic, imaginile expresive, limbajul concentrat, ca ritmul si rima sufera frecvent si grav. ramane doar o creatie in versuri. Exact ce ascris si ea. Si subscriu si eu.

Da, recunosc, am exagerat cumplit cu termenii medicali. Nu stiu ce m-a lovit, initial a fost un joc, apoi m-a prins. Mi-am amintit de Orbitor-ul lui Cartarescu pe care va anunt ca si daca l-ati citit cu dictionarul medical in mana tot ati pierdut o parte din metafore datorita abundentei de termeni. In fine, o sa mai modific poemul asta (mama, de cate ori am spus-o).

Liviu, m-ai prins si tu. Partea din stanga e partial un pretext pentru cea din dreapta. Multumesc de apreciere.
Claudiu, ne citim, ne citim fara indoiala. Iti sunt datoare cu un inceput de poem care sa-ti placa.:)
Eugen, sunt flatata de aceasta prima trecere a ta prin pagina mea. Parerea ta conteaza aici. Multumesc.

Domnule Stuparu,
va spun sincer ca ma bucur sa va degasesc in paginile mele. Tocmai pentru ca nu vorbim aceeasi limba, parerea dumneavoastra ma intereseaza. Tot sincer va spun ca nu stiu ce sa cred despre comentariul dumneavoastra. E o mare bascalie, o gluma ceva mai subtila (trag concluzia asta de la fragmetul ala cu poeta face, poeta drege) sau e parerea dumneavoastra? Probabil ca sunt eu prea banuitoare asa incat voi renunta la prima varianta in favoarea celei de-a doua.
O sa mai modific ceva prin poemul asta tinand cont de sugestiile primite. Nu chiar acum, fiindca nu ma simt inca in stare sa scot bisturiul pe un poem asa de drag mie. Nu stiu daca e bun, si asta nu e falsa modestie. Pur si simplu e scris instinctual ca tot ceea ce scriu eu si, pentr mine, e la fel de bun sau prost ca tot ce am scris. MUlti au zis ca e bun. Unii in care am mare incredere. va spun sincer ca mai astept inca doua pareri. Si daca ei vor spune ca e bun am sa cred si eu si am sa mai fac.
Imi pare sincer rau ca vreun gest de al meu va repugna. As vrea sa nu dezamagesc niciodata pe nimeni. Numai ca am invatat ca nu se poate. Eu am sa mai incerc.
Si am sa mai incerc sa scriu astfel de poezii. Va astept sa-mi spuneti daca reusesc.

Dragii mei, ce surpriza. va rog sa-mi permiteti intai sa dau Cezarului ce al Cezarului.
Vreau sa multumesc unei persoane foarte speciale, care mi-a facut cadou ideea acestui text si pe care o consider prietena, indiferent de... Multumesc, Y!

Si mai vreau sa-i multumesc lui, cel despre care cineva zicea ca ar fi norocos ca i se scriu astfel de poezii. Credeti-ma, eu sunt cea norocoasa ca l-am cunoscut, indiferent de ce va urma. Multumesc, A!

Silvia, trecerea ta pe aici e o surpriza minunata. Daca te apuca noaptea iti ofer ochiul meu stang drept felinar. O sa te ajute.
Alina, daca un singur cuvant a ajuns la tine, eu sunt incantata.
Simona, in dreapta e el, cerebralul, in stanga eu, doar eu...
Daniel, cu adevarat a fost scris ca un poem de dragoste dragostei, chiar daca nu poarta nume acest sambure de sentiment pe care il ocrotesc in palma.
Gabi, o sa caut o modificare. Ai dreptate, nu acum, nu stiu de ce, ma simt inca legata de poezia asta in forma ei bruta.
Andrada, multumesc, am nespus de multe stele sub pleoape in noaptea asta, desi nu mi s-a intamplat nimic deosebit azi, in afara de poezia asta.
Anca, m-ai prins. Am glumit si eu un pic cu poezia si cu voi si cu el. Promit sa nu mai fac.
Vlad, imi pare tare rau ca nu ai simtit poezia asta a mea. Chiar te simt ca un cititor pierdut. Dar sa-ti spun un secret: nici subiectului nu cred ca ii va placea. Asa ca nu esti singur.
Dana, frumos mai comentezi tu. Multumesc pentru poza-cadou.
Thais, poezia e gandita sa se intrepatrunda ca doua maini cu degetele rasfirate, sau ca o femeie cu barbatul pe care il doreste...
Multumesc tuturor.

Am vazut filmul asta si m-a dezamagit. Nu pot nici acum sa spun de ce. A fost pur si simplu altceva decat asteptam eu si n-am putut trece peste dezamagire incat sa vad daca nu cumva e mai bun decat ce asteptam eu.

Sa stii, ca eu nu am de gand sa-i dau deloc papucii. Daca imi aduce o ciocolata expirata am sa o consider cea mai buna delicatesa inventata. Si daca vine fara nici o ciocolata am sa-i savurez venirea intr-un sarut ciocolatiu. Daca imi va spune vreodata ca sunt mai buna decat o singura persoana din viata lui am sa-i zambesc (cel mai frumos zambet inocent al meu) si am sa ma ratacesc la pieptul lui.
Si imi amintesc la ce ma gandeam cand ne-am plimabat ultima data. Nu la monede botswaneze, ca din alea pe toate drumurilor (si in definitiv numai daca el ma poarta in orase croate conteaza), ma gandeam cat as vrea sa am curajul sa nu plec. Sau la cat imi doream sa aiba el nebunia de a ma cuprinde si a ma strange nelasandu-ma sa ma departez. Nu s-a intamplat asa, dar cu toate astea am plecat doar aparent. In realitate voi ramane langa el, cu sau fara ciocolate, atata vreme cat ma va primi.
Aaaa, mi-a placut scrierea, mai astept.

Axel, prima parte a comentariului tau este exact ceea ce imi doream sa vad in acest subsol de text. Ah, ce-mi place polemica asta. Domnilor, sunteti asteptati. (da\' sa stii ca aia doi filosofi la care faceam referire tot nu si-au bagat codita pe aici).
A doua parte a comentariului da dovada de o rabdare pe care eu nu am avut-o de a cauta prin comentariile domnului Titarenco. Dupa cum vezi, efortul este absolut inutil. Trebuia sa faci link la pagina domniei sale ca sa nu mai scoti idei din context. Dupa cum bine stii: haita si javra pot fi, in functie de context, laude, felicitari, expresii ale admiratiei profunde si doar arareori, si niciodata in pagina domnului Titarenco, jigniri sau atacuri.

Anni, trecerile tale inseamna foarte mult. Te mai astept, ca acum daca tot m-am pornit am de gand sa scriu despre filosofi pe intelesul meu.

Domnule Titarenco, inutil sa spun ca interventia lui Axel era mai mult decat indreptatita, acesta fiind textul lui. Asa ca nu moare decat de grija propriei persoane, adaptati proverbul. Cat priveste partea aceea cu lui/domnului Titarenco nu facea decat sa va atraga atentia asupra unei probleme de dativ/genitiv a limbii romane pe care fie nu o cunoasteti, fie refuzati cu obstinatie sa o aplicati. Pentru noi gramatica acestei limbi inca nu e facultativa.
Observ, fara sa vreau, ca exista tot mai multe voci care apreciaza negativ comportamentul dumneavoastra la adresa catorva membri ai site-ului...ne culcam noi??? Suntem cam multicei si intelepciunea populara recomanda altceva. Si sa fiu bine inteleasa, ca am vazut ca gasiti numai insinuari pe unde nu sunt, nu ma refer la comportamentul dumneavoastra prin prisma unei tulburari patlogice de personalitate (cum ati facut dumneavoastra cu Costel), ci la comportamentul de fiinta umana educata si inzestrata cu respect pentru propria persoana. Pregatirea mea nu-mi permite sa dau diagnostice pe internet (spre deosebire de a dumneavoastra, desigur, mea culpa) si chiar daca as putea, deontologia profesionala imi interzice sa le comunic in gura mare intr-un spatiu public. Logica dumneavoastra imbatabila probabil ca v-a ajutat sa intelegeti exact la ce ma refer.

Stefan, exact asta s-a vrut articolul. Te mai asteptam ca e cu \"va urma\".

Sunt impresionata de acest text, de acest strigat de ura si neputinta. Nu am multe cuvinte in fata sensibilitatii unui barbat care iubeste intr-atat o femeie, sau gandul unei femei incat ii simte fiul ca facand parte din trupul sau.
Nu ma intereseaza cine, ce zice, eu ofer o stea in semn de recunoastere a unui suflet care pe mine m-a infrant in aceasta clipa. Domnule Galateanu, sunteti mai bun, mai frumos si mai demn de lauda decat mine si restul oamenilor dragi mie.

Vladimir, mai sunt doi filosofi dupa calculele mele sa comenteze si lista e completa. Astept Bucurestiul si provincia.
Stii cum ar fi si mai bun articolul asta? Daca voi, fiecare dintre cei care chiar stiti despre ce e vorba, ati scrie articolele mult mai bune si mai documentate. Pe mine chiar m-ar interesa.
Mi-am amintit ca si eu am scris ceva de genul asta despre Foucault. O sa public, desi habar n-am unde as putea incadra. Nu e nici articol, nici eseu... Eh, ma descurc eu. Multumesc de trecere.
Doi filosofi down and still counting :))