Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

soția mea

(numai ea)

1 min lectură·
Mediu
ea e o sfântă: doarme pe pietre
de lacrimi părul nu i se vede
de trudă trupul aproape curge
visează pâine-nmuiată-n sânge
ea e o sfântă: doarme-n picioare
pernă pe umeri cuie cu floare
haină pe sâni cuie-ngropate
sârmă ghimpată pătură-n spate
ea e o sfântă: doarme și cântă
pe glezne neaua i se-ncuvântă
pe pântec mirtul arde izvoare
visează pâine de răni cu sare
ea e o sfântă: doarme pe buze
din rugăciune i se scurg frunze
dintre mătănii cioburi de oase
părinții frații i se fac vase
visează flăcări doarme pe rug
din brațe moarte copiii-i curg
hrănește câine ce pleacă și vine
ea e o sfântă: trăiește prin mine
013243
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
112
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “soția mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/91742/sotia-mea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@cristiana-poppCPCristiana Popp
Steaua asta, Ted, e pentru sotia ta, divinizabila si aproape ireala, draga sufletului meu ca si poeziile tale.
Motivatia acestei stele e simpla: e o poezie-crez, o poezie-ruga, o poezie-dar minunata pe care numai cele care merita le inspira. Pentru muza lui Vasile si pentru mana lui frumoasa, care scrie dureros, las o stea.

P.S. (off-topic): internetul, ca orice creatie umana e imperfecta, mai cade, mai renaste.
0