Poezie
Facultatul lui Procust
(unei foste cantine de pe cheiul dâmboviței)
2 min lectură·
Mediu
Motto: \"Lui însuși, iubitului, își dedică autorul aceste rânduri\"
I.
cu umerii frânți vin umbre pe cheiuri
spre templul de vorbe al lumii de vânt
au cearcăne sobre și frac ideatic
cu buze rebele vin mereu murmurând
pribegi între semeni cu datini străine
veștmânt de oracol și-au luat din talcioc
cu umerii frânți vin păsări pe cheiuri
și iarbă de vise au toate în cioc
dar cuibul e vechi duhnește-a delir
toți puii-s mâncați de păsări mai bete
cu umerii frânți vin morții pe cheiuri
și apa ce curge e sufletul lethe
vin umbre vin păsări vin morții mereu
cu rost somnambulic sporind întuneric
și dascălii lor și preoții lor
le scot măruntaiele rânjind luciferic
II.
sublimă cloacă-a negustorilor de spirit
școliți la cămătarii perciunați occidental
ai împuiat discipoli lustruiți formal
fandând înspre tarabă parale și penal
expectorând din creiere de piramidă
al căror gol e calculat sub unghiul drept
trimiți în fals exil godaci de rasă
domesticii blajini îi tragi în piept
vă întruniți să ștampilați inteligență
îndoctrinată cu savanta voastră bălmăjeală
minți sclipitoare trec prin umbra vorbei
purtând penajul rău vopsit de cioară
nici pușcăria și nici casa de nebuni
n-ar fi un loc prea bun să vă suporte
v-aș pune mintea cozilor de câini
castrați de primărie ca să vă comporte
și mai departe aș putea să recit Doină
și Epigonii și Ai noștri tineri –
zadarnic: voi trăiți în sâmbătă de morți
sunteți poeții dedulciți de vineri
Anatema sit!
012834
0
Recunosc, de atunci ai mai adaugat un subtitlu care nu imi place si un motto foarte potrivit.
O poezie completa, aparent simpla, de fapt destul de dificila. Amar de cei ce se recunosc...