Cristiana Popp

Mi-a placut metafora biblica a rodiei, chair ieri ma gandeam sa scriu si eu ceva despre asta. Frumoasa reluare si foarte erotica.

Mihai, chiar exagerezi. Desigur ca a fost o micuta zgaltaiala si panica nu isi avea rostul. Dar eu cred ca pentru Ina a fost mai mult un pretext ca sa scrie aceasta bucatica savuroasa.
Am ras cu lacrimi la faza cu aerisitul copiilor. Insurubata mama, zau. Multam.

Simona, cu furie am scris aceste randuri. Cu intreaga nebunie a omului lucid care-si reneaga starea. Cu ura, Simona, cu ura mea si-a celui caruia i-o dedic.

Vroiam la inceput sa fac un comentariu pentru fiecare parte. Apoi, pe la mijloc, vroiam sa pun o stea poeziei acestea. Am renuntat la ambele variante. De ce?
Pentru ca rar citesc poezii atat de complete, scrise atat de sigur, de parca ai stiut de la inceput toata calea versului dintai pana la ultimul vers. Nu am stiut ce urmeaza, fiecare cuvant a fost o uimire. Dar acum stiu ca nu exista alta varanta mai buna. ca toate cuvintele isi afla locul in aceasta cerere tarzie de nunta.
Si ninge acum cu tacere. Ma iarta c-am zis...

Un text lung, dar pe care l-am citit cu mare placere. E trist, pentru mine e trist. Uit de izul de farsa din final, desi am si vazut zecile de mate risipite prin ograda, scapate de bucatarul italianului. Nu e trist pentru ca imi arata ce prosti putem fi cand ne e foame.
M-a intristat singuratatea extrema a scenei in care personajul isi ucide ultimii doi prieteni: Rexi si Mariana. Excelent realizata din punctul meu de vedere, zguduitor. De acolo mai departe am citit inca marcata de momentul uciderii cainelui.
Uimitoare lectura. Proza de excelenta calitate.

Bun venit!
Am citit de mai multe ori poezia asta si m-am decis sa-ti spun parerea mea.
Imi place cum ai vrut sa prezinti ideea aceasta care ne bantuie pe toti (toate) la o anumita varsta: grotescul, demoniacul. Problema e ca nu ti-a reusit o realizare tehnica pe masura dorintei tale. In primul rand poezia mi se pare prea lunga, asa incat unele idei sunt reluate din practic aceeasi perspectiva, dar cu alte cuvinte.
Poate ti-ar fi reusit mai bine in vers alb, de ce zic asta? Pentru ca versul 1 si 2 al fiecarei strofe se leaga, pe cand versurile 3 si 4 cauta doar sa respecte rima si masura. Pur si simplu la fiecare strofa adaugi doua versuri de umplutura, facute doar sa sune din coada si asta iti dilueaza ideea.
Exemplul e strofa a 5 a. Ultimul vers n-are nici o legatura cu restul ideii, e fortat pus acolo.
Citindu-te azi mi-am amintit de mine in urma cu aproximativ 12 ani. Am o poezie aproape identica in registrul ideii, sonoritatii si realizarii. De atunci am citit mult, am scris imens si am aruncat 90% din ce am scris. Nu dau retete, dar cred ca multa lectura si autocenzura te pot ajuta.
Mult succes, te mai citesc.

Si eu sunt pentru prima data in pagina ta, Silvia, ti-am spus eu motivele pentru care nu am trecut pe aici inainte.
Si imi voi face o intrare triumfala.
Acesta este un poem eminamente feminin, o lirica nu fragila, ci mai degraba voluptoasa, senzuala, incarcata de un parfum magic de felina.
Versurile curg lin, involburandu-se pe alaturi, revenind la calmul aparent sub care stii ca mocneste o urmatoare aprindere. Pare prins sub forma unor balamale de versurile in care unic cuvant este \"ea\": femeia, felina, stapana si supusa, stapana si posedata.
Atentie tuturor, o asemenea femeie e unica, norocos cel ce-o intalneste ca si-a semnat condamnarea la iubire.
O unica observatie: aflată în repaus.

\"Si-l aseaza pe dansul in loc cu verdeata, de unde a disparut toata durerea si intristarea...\"
De aici e verdeata. Am auzit de mult prea multe ori formula asta. Si apoi am scris textul de mai sus intr-un moment mai ciudat.

Chiar, Vera, de ce nu incerci sa scrii fara rima ca iti ucide ideea. Nici nu-ti prea iese si te si obliga la fortari de tipul versului Măcar să nu fii un om bleg care dupa momentul cu sfanta-vampa, vine ca nuca in perete.
Ideea nu e rea, dar nici originala. Interpretarea ta ar putea fi originala daca nu ar fi grevata de stangacii de exprimare, de repetitii suparatoare, de ruperi de ritm nesustinute care dau un aspect bolovanos textului. Ultima strofa e banala rau de tot, astept sa incerci altceva.

Dana, eu sunt femeie, nu stiu daca majusculele sunt acolo, dar restul e totul la locul lui si pana in maduva oaselor. Recunosc ca am descoperit asta tarziu. Ipostaza de mai sus e cea care am fost eu la momentul niciodata. Nu stiu cum sa zic, m-am simtit pentru o clipa femeia aceea, apoi totul s-a incheiat si a intrat acel \"sau\". De aici in colo e o cu totul alta poezie. Si promit ca o scriu si pe asta.
Simona, performante ele sunt, dar sunt eu bleaga si le pun aiurea in carcasa. Motiv pentru care ele protesteaza facand scurt-circuit. :)

Andreea, nu ma ascundeam, doar ca multa vreme m-am temut ca nu reusesc sa scriu poezie. Inca ma tem, mai ales ca o parere foarte importanta pentru mine este in mod constant extrem de critica, as putea spune din ce in ce mai critica si ma dezorienteaza cumplit. Vom vedea ce va urma.
Elena, reprezinta imaginea femeii-femeie, asa cum suntem cele mai multe dintre noi.
Simona, mai lupt o vreme, apoi se duce naibii bateria...

Deci, nu se incepe cu deci.
Deci, nu-ti mai explica propriile texte ca le intelegem si noi, cititorii, fiecare dupa posibilitati.
Deci, daca astea sunt cele mai bune versuri de pe site-ul asta, eu zic sa tragem dracului cortina ca nu-si mai are rostul sa ne omoram.

In alta ordine de idei: Bine ai venit pe site!. Textul nu e foarte poezie, dar nici nu e rau. E un debut promitator, cu cateva clisee folosite cel putin aparent naiv. Sensibilitatea se simte si atrage cititorul, desi nu este sustinuta de o idee coerenta si lirica. Poti crede comentatorul care si-a facut cont strict pentru aceasta poezie (apropos, daca e un alter-ego de al tau, nu e recomandabil). Dar ma poti crede si pe mine. Eu zic ca nu e un text de lepadat, dar care se mai poate lucra.

Getuta, mi-e tare drag cand te gasesc la textele mele. Inseamna ca finalul e bun, aveam emotii. Si da, precum stii, am plete lungi. Si nu sunt...
Camelia, citesc oricum tot ce scrii si pana acum nici o poezie a ta nu a trecut chiar fara ecou prin mine. Asta insa a cazut exact in momentul sensibil si a declansat ce vezi mai sus. Multumesc si eu.

Remy, eu nu iti dau nici o pastila. Tu intelegi cum vrei. Aceasta este o discutie intre doi oameni maturi, asa ca nu te comporta ca un adolescent. Da, o fi un text-traire. Mie nu mi-ai transmis trairea asta. Eu te citesc constant si n-as vrea sa nu mai publici pe site. dar asta nu inseamna ca o sa ma extaziez in fata unui text care nu m-a atins. Si poate fi si vina mea, dar vina primordiala o poarta autorul care nu a stiut sa ma capteze. Nu zic ca n-or fi oameni carora sa le placa. Asta nu inseamna in mod absolut ca e bun. Cum parerea mea nu il clasifica in mod absolut ca rau.
Eu zic asa: daca ai texte din astea de care stii precis ca sunt bune si nu te mai intereseaza alte opinii, debifeaza optiunea: permit comentarii la acest text si toata lumea va fi multumita.
Cat despre pastile cu zahar eu am invatat asa: pastilele pot salva vieti, chiar daca sunt amare sau mai stiu eu cum. Si zaharul ingrasa si predispune la diabet. Intelegi ce vrei de aici. Concluzia e ca intentia mea a fost onorabila si as aprecia sa o intelegi asa cum trebuie.

Remy, nu cred ca Oigen a comentat cu brutalitate sau cu rautate. A comentat dur si foarte la obiect. Fara sa-si imbrace critica in obisnuitele deja pe site pretiozitati. Ti-a dat o pastila fara zahar. Am primit si eu cateva si recunosc ca nu mi-au placut deloc. Am sarit sa-mi apar textele, ca sunt scrise din inima, din suflet, ca sunt ca pruncii mei.
Mai tarziu am inteles ca daca le pun pe siteul asta eu le scot in vazul lumii si trebuie sa accept criticile, mai ales daca ele sunt constructive. Crede-ma ca tot ce a spus Oigen despre text e adevarat, dar intr-adevar, servit in tuse cam groase. Voit exagerat pentru ca mesajul sa fie receptat. Nu e rautate, doar o voita si cautata lipsa de diplomatie. Oigen a declarat ca nu va mai menaja sentimentele nimanui si nu e rau. Putina trezire la realitate nu ne face rau.
Cat despre marele poet Adrian Paunescu, sa nu exageram. E un poet mediu cel mult, care are cateva poezii bune si foarte bune si cantitati enorme de balast liricoid. Si eu am cateva poezii ale sale pe care le consider de valoare. dar majoritatea operei sale imense (numai cantitativ) este de valoare zero. Lipsa de autocenzura poate transforma un poet mult mai mare intr-un versificator de duzina. Ca nimeni nu are geniu dimineata, la pranz si seara sa scrie poezie buna pe banda rulanta.
Interventia mea e legata de o anume maturizare fortata prin care am trecut si eu. Fa-o si tu si, crede-ma, dupa aceea o sa te bucuri sa-l vezi pe Oigen in pagina ta. Pentru ca, rautacios, sarcastic, brutal cum vrei tu el are de cele mai multe ori dreptate si ne aminteste ca viata (implicit si site-ul asta) nu e pension de domnisoare si nimeni, absolut nimeni nu ne menajeaza sentimentele si sentimentalismele.

Claudiu, stiu ca e ok sa ma inspire alt text, e chiar benefic. Subtitlul nu e chiar un subtitlu, e mai mult o amintire a celei care mi-a dat ideea. In principiu il voi scoate, deocamdata il las acolo ca semn de multumire pentru Camelia.
Primul vers l-am invartit si eu mult de tot si tot nu-mi place. Ma bate gandul sa-l scot cumva. Dar nu vreau sa renunt la ideea femeii de suprafata, usor de gasit, aflata sub primul strat al mastii. Mai vad eu.
Ma gandeam ca finalul schioapata, ca e prea abrupt cu tendinta la absurd, dar e exact ce am simtit. Asa s-a terminat poezia asta pentru mine.
Prezenta ta aici cu stea e o surpriza frumoasa pentru mine si ne mai citim, fara indoiala. Mi-a facut bine trecerea ta, multumesc.

St, stiu ca nu exagerezi. Eu trebuie sa declar aici ca mie personal imi plac barbatii (unul mai mult decat altii, dar ma rog) si ca n-am fost tratata niciodata ca o femeie refolosibila. Ideea e mai veche, mi-a reaprins-o poezia Cameliei si nu provine din feminism. Uneori, gandirea oamenilor e tare complicata. Si pentru mine, un gest izolat, care stiu ca e gluma, ma raneste profund si imi alunga seninatatea din zambet. Am incercat aici sa alung aceasta parte din mine. Normal ca n-am reusit.
cu drag,
Cris

Poezia Cameliei care m-a inspirat se gaseste la adresa:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/91813/index.html

Cami, am trecut si eu pe aici. (De mai multe ori) pana sa-mi iau inima in dinti si sa intreb. Eu din poezia asta am ramas cu o idee a mea. Pot sa scriu si eu o poezie inspirata de aceasta idee? Nu stiu daca o sa ti-o mai recunosti, ca deja am pocit-o rau. Desi am promis ca nu mai fac, o sa recidivez. Asa ca, daca precizez pe undeva sursa ideii, pot scrie o poezie inspirata de aceasta?

Stai sa-ti spun, oi fi tu misogin, dar macar unul cinstit. Ca pe cuvant daca il cred pe barbatul meu (aiurea, ca nu sunt maritata, era un exemplu) cand vine putin luat in trompita si zice: tu esti mai frumoasa decat toate andersoanele astea gonflabile. Macar sa-mi spuna ca as fi mai desteapta, ca aia poate l-as crede.
Dar tot eu il iert pentru minciuna evidenta si inutila cand stiu ca si-ar dori-o pe doamna respectiva, dar tot cu femeia lui din dotare face de toate alea si ii mai si place.

In alta ordine de idei, eu te citesc si-mi place. mai ales ca poate asa inteleg si eu barbatii si gasesc un fraier sa-l prostesc sa ma ia de nevasta. Ca sa pot sa aplic ce am scris mai sus.

In al treilea rand (poti rasufla usurat, e ultimul) nu mai scrie poezii vedetelor playboy, ca m-am abtinut cu greu sa nu sar peste el din dorinta de a ma reintoarce la proza.