Þâșnesc

o intimitate asumata la infinit, impartasita sufletelor cuminti ca al meu

oau! imi trebui ceva vreme ca sa-mi revin...
Rascolitor!
O adevarata \"furie\" a metaforelor, o tristete care depaseste cu lejeritate bariera hartiei sau a ecranului pentru a ajunge in strafundul sufletelor noastre.
Mi-ai tulburat tristetile, Razvane, dar m-ai facut fericit!

Si ca sa ma intelegeti mai clar, marturisesc ca am devenit membru al acestui site, special pentru a face aceste comentarii.

p.s. A! si o ultima curiozitate... Ai mai scris, Razvane? Nu de alta dar as vrea sa (te) mai citesc...

Dacă suferiți de personalitate multiplă, încercați să vă consultați agendele și vă întalniți într-o zi pentru o programare la medic. Cu lucrurile astea nu-i de glumă. Puteți da în schizofrenie.

În rest, să auzim numai de bine!

Deci, nu se incepe cu deci.
Deci, nu-ti mai explica propriile texte ca le intelegem si noi, cititorii, fiecare dupa posibilitati.
Deci, daca astea sunt cele mai bune versuri de pe site-ul asta, eu zic sa tragem dracului cortina ca nu-si mai are rostul sa ne omoram.

In alta ordine de idei: Bine ai venit pe site!. Textul nu e foarte poezie, dar nici nu e rau. E un debut promitator, cu cateva clisee folosite cel putin aparent naiv. Sensibilitatea se simte si atrage cititorul, desi nu este sustinuta de o idee coerenta si lirica. Poti crede comentatorul care si-a facut cont strict pentru aceasta poezie (apropos, daca e un alter-ego de al tau, nu e recomandabil). Dar ma poti crede si pe mine. Eu zic ca nu e un text de lepadat, dar care se mai poate lucra.