Poezie
Soarta caderii
1 min lectură·
Mediu
Strainul albastru ma cheama la el.
Blestem de crepuscul ma cauta-n nopti
Urland neputinta stramosului mut.
Visez nestiuta cum zbor printre morti
Gustand din finalul fara-nceput.
Din pantec tacut si gest nesfarsit
Caderea-mi se naste prin moarte,
Nimicul din mine se stringe primit,
Alunec amar printre stele necoapte.
Din ochi nesfarsire, din suflet inel,
Nestirea de viata ma plange-ntre sfori.
Strainul albastru ma cheama la el...
Copilarie, vrei cu mine sa zbori?
Ma mangaie cerul, prologul ma doare,
Caderea imi canta dulceagul sonet
Al zeilor arsi de lipsa de soare,
Imi urlu destinul apus de poet.
Dar oamenii-s surzi si zeii sunt morti,
Ma-nec in repaus. Nebun si rebel
Doar zboru-mi se zbate in vesnice nopti.
Strainul albastru ma cheama la el.
001.724
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristiana Popp
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristiana Popp. “Soarta caderii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-popp/poezie/49163/soarta-caderiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.