Cândva, în Era Tinereții, trăiau în mine
Vietăți gigantice. Zburau prin aerul otrăvit
De vulcanii sufletului, înotau
Prin oceanele nesfârșite
Ale timpului, călcau prin
Pădurile luxuriante ale
La nord de suflet ghețuri abisale
În stoluri cătrănite se-nfăsoară
Pe liziera nopții ca o ghiară
De pâclă alburie și de jale.
Mă-ntorc. La sud, în tempo de cimbale,
Sub soarele vitrifiant de
Se tulbură în ochii tăi răstoace
Când jindul mângâierilor străbate
În salturi, părul revărsat pe spate
Și-ngăduie în unda lor să joace,
Sub stropi de pară, buzele-nsetate
Rostogolind încolo
Motto : «Iubirea mea e țipăt într-o peșteră fără ecou»
Cristian Vasiliu
Mi-am condamnat iubirea și-o țin încătușată
În carcera de oase a pieptului sub mii
De blesteme și taine; doar noaptea
Nu pot dormi de două ori pe aceeși pernă,
După cum nu pot mânca de două ori
Aceeași mâncare și după cum nu pot
Muri de două ori; de ce ne întorceam
Atunci de la Omega la Alfa, pentru a găsi
Iubirea mea dospind nu-i mai plăpândă.
Nu m-am răcit chiar dacă buza-ngheață.
(Iubirea scade căutând izbandă
În gura mare, ca o precupeață.)
Cândva și mie, dragostea ne\'nfrântă
A tinereții-n
După Socrate – în mod axiomatic – există o legătură biunivocă între Frumos și Bine (adică între etică și estetică) în sfera gândirii afective. În Banchetul (201c) – o lucrare esențială despre iubire
Îmi caut noaptea-n perne un gând să mă mângàie
Pe piept și să mă-mpingă-n al somnului abis;
Un gând rotund în care să-mi țin destinu-n frâie
Și care să-mi citească un viitor nescris;
Un gând
O priveam. Demonul îmi sfășiase indiferența, iar eu, șovăind, m-am supus nedeslușitei slăbiciuni ce mi se răsucea în piept... Îmi alergam fară să vreau ochii pe chipul ei adunând sentimentul de
S-a prăbușit iubirea și-n zbor flămând ereții
Uitării, din ruine, cu cioc de fier te zmulg;
În piept se lasă toamna și-amenințarea vieții
Și-a morții mi se pare ușoară ca un fulg.
Cât te-am ținut
În fuga vieții, umbra ta uzată,
Pândind lumina tulbure din zi
Când ceasul crud începe să se zbată,
Se-mparte între soț și doi copii.
Poveștile le știi pe dinafară
-Prinți și prințese care merg
Motto:
“Murind zeii își lasă
în urma lor, templele
precum melcii
căsuliile goale”
Lucian Blaga
Cârpit din umbre, chipul meu sărută,
Prin șoapta înserării, c-un ecou
Al dansului din buze,
M-am mânjit din cap până-n picioare
De viață. Sufletul meu este o lingură:
Te poate ajunge oriunde ai fi, însă
Nu mi te poate duce la gură. Vino!
Vino mai aproape să te iubesc cu
de n-ar fi fost sărutul
n-aș fi avut niciodată
cum
să te iau să mă dau
până ne umplem cearceaful cu scrum
și-aș fi ajuns
din neputință
din neputință
să te sugrum
de n-ar fi fost
ploua cu lumină-n cearceafuri
mai reci ca banchiza
stăteam
tolăniți amândoi și vorbeam
despre sex
despre moarte și prafuri
\"mi-este foame de tine\"-ți spuneam
îți spuneam că aștept
Ce este această mișcare a lucrurilor din jurul nostru și a noastră însăși printre lumini și umbre dacă nu tocmai proiecția tridimensională a unui film numit viață. Nu-i putem scrie scenariul,
Un june boier și o fată...
Poveste ‘ntâmplată demult;
O spune o babă-n poiată
La clacă, iar eu o ascult.
***
Cosițe de flori înainte
Și-un stol de-ntuneric ‘napoi;
Înoadă cărarea
Revino din rău și din noapte,
Iubita mea - umbra dintâi,
Lumina pe veci ne desparte,
Deși-mi ești legată-n călcâi.
Te am doar atunci când, în neguri,
Cobor ca nebunul Orfeu,
Da'-n rest, la
I
De când frigul toamnei
Calcinează oase,
Cu singurătatea
Fac un compromis
Și-ți trimit mesaje
Verzi și dureroase
Ca un urlet peste
Marele abis.
II
După-atâtea clipe
Puse
Îmi ești atât de-aproape și buzele-ți mă cheamă
Spre așternut. Otrava plăcerii mă îmbie;
Mi te topești în brațe cu șovăieli și teamă,
Þi-e inima-nsetată - va fi ce va să fie...
Dar din adânc de
ridică-te... o noua zi la intersecția dintre viața visată
și viața netrăită… întotdeauna exista varianta drumului
care se înfundă… de ce alegem drumul care continuă
la nesfârșit la nesfârșit... am
Cuminții și-nvățații
Cu toții vor să știe
De-Adam păcătuit-a
Cu-n gând sau cu-n sărut,
Dar eu sunt prea sătul de
O-așa ipocrizie!
Și-n Paradis tot sexul
A fost la început!
I
aveam gheață în sânge
prin urbe
începuse o noapte cu josul în sus
și-alergam spre apus
spre apus
pe cărări tot mai albe și curbe
nu vedeam cum spre mine venea
iubirea
din sexul
CV