Poezie
Lingura
1 min lectură·
Mediu
M-am mânjit din cap până-n picioare
De viață. Sufletul meu este o lingură:
Te poate ajunge oriunde ai fi, însă
Nu mi te poate duce la gură. Vino!
Vino mai aproape să te iubesc cu ochii!
Să-ți scot cioburile de iad din trup!
Da! Mirosi a păcat după cum, de la distanță,
Arăți a ispășire. Mi se strepezesc dinții
Închipuindu-mi că mușc din obrazul tău.
De fapt cine pe cine devorează? Întoarce-te!
După un timp voi deveni un rid oarecare
În colțul ochilor cu care nu m-ai iubit
Și poate un regret nu îndeajuns de mare
Încât să-ți îndemne lingura sufletului
Să mă caute. Nu mă va găsi fiindcă
Am să-mi cufund în viața și capul!
002115
0