Sonet 50

Hălădind pe unde primul Om\'a
Simțit sub limbă viermele pudorii,
Am așteptat ca tainele licorii,
Dospind etilic, să-mi inducă coma

Și-am jefuit din bogăția florii
Pistilul greu de sevă și aroma
Sărutului de\'albine ce sub pom\'a
Adus din ceruri ploile și sorii;

Mi-am refuzat cu obstinență rostul
Și nu am evadat din sanctuar
Cu prada de culori, căci adăpostul

Singurătății\'l stric și îl repar
De-atâta ori încât rămân ca prostul
În Eden; sunt eternul grădinar.

22 Decembrie 2006