Poezie
Sonet 16
De când, cu goliciunea în ruină
1 min lectură·
Mediu
De când, cu goliciunea în ruină,
Îmi defilezi vicleană, cu sfială,
Ca-n vremurile stinse fară fală
De mult de tot, pe colțuri de retină,
Nici țâțele lovite de tânjală,
Nici fundul modelat în plastilină
De mersul legănat ca de felină,
Vigoarea înfoiată n-o mai scoală ;
Doar ochelarii, strajă peste nară,
Cu un instinct de-autoaparare,
Îi scot tăcut în fiecare seară
Când mă înfund eroic pe cărare,
Găsindu-te la capăt, în cămară,
Lărgită-n pat și nu mai am scăpare.
012.196
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 16.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/197535/sonet-16Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cu goliciunea în ruină
lăbărțându-se prin pat
cu gândul la scărmănat.