Poezie
Sonetul 14
Bătrânețe
1 min lectură·
Mediu
Când pe azil apusul se dizlocă
În farmecul ruginii, umbre care
Cu lanțul senectuții la picioare
Și mâini livide,- mi ferecă în rocă,
De-a lungul primenitelor culoare,
Pentru milenii, pofta echivocă,
De-atâta insomie se sufocă
Sub talpă în tanatica plimbare.
Îmi tine hangul tunetul metalic
Al orelor tocite în secunde
Și din grădină trilul de fecioare,
Ce îmi descântă-n beznă ciotul falic
Cu aminitirea formelor rotunde,
Până când zorii iarăși vor apare.
012.084
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonetul 14.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/194508/sonetul-14Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
să tot citesc așa ceva:- ideea curge, cuvintele nu se încurcă, rimă…
apreciez nu atât rima cât inteligența/ talentul celor care, constrânși de acest gen, reușesc să ofere nu doar cuvinte goale ci și imagine, idee, lirism… după caz.
mi-a plăcut