Poezie
Sonet LXXV de William Shakespeare
traducere/adaptare
1 min lectură·
Mediu
Eşti hrana ce îmi ține-n viață gândul,
Ca-n lupta pentru tine să mai sper
Şi ploaia ce acoperă pământul
Din care eu – sărac – îmi cresc averi.
Cu tine mă fălesc acuma, însă
Apoi te priveghez ca straja-n cart;
Acum te țin ca pe-o comoară strânsă
La piept şi-apoi cu alții te împart;
Mă satur de privirea-ți câteodată
Şi după ea tânjesc în alte ori;
Durerea sau plăcerea-adevărată
Doar lângă tine pot să o măsor.
Şi astfel zi de zi mi-ajunge-un strop
Din tine, însă lacom mă îndop.
0010.834
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet LXXV de William Shakespeare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1806714/sonet-lxxv-de-william-shakespeareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.