Poezie
Sonet 162
Jurnal I – 2 V 2005
1 min lectură·
Mediu
O zi pierdută. Lâncezesc în perne;
Lumina calpă trage-n trup să moară;
Cu gesturi mici, suflând într-o tigară
Alimentez furnalele interne.
Ce neguri dau târcoale pe afară!
Ce frig sub pielea umedă se-așterne!
În pragul nopții aprinzând lanterne
Mă-nveșmântez cu umbra mea ușoară.
A amuțit radioul în odaie
Și îmi aud singurătatea slută;
Îmi văd răsfrântă limpede pe-o foaie,
Într-un jurnal, imaginea de brută;
Cresc împrejur speranțe ce-mi înmoaie
Regrete albe într-o zi pierdută.
...............................................................
Regrete albe într-o zi pierdută!
Cresc împrejur speranțe ce-mi înmoaie,
Într-un jurnal, imaginea de brută;
Îmi văd răsfrântă limpede pe-o foaie
Și îmi aud singurătatea slută;
A amuțit radioul în odaie.
Mă-nveșmântez cu umbra mea ușoară
În pragul nopții aprinzând lanterne;
Ce frig sub pielea umedă se-așterne!
Ce neguri dau târcoale pe afară!
Alimentez furnalele interne
Cu gesturi mici, suflând într-o tigară;
Lumina calpă trage-n trup să moară;
O zi pierdută. Lâncezesc în perne;
2 V 2008
035206
0
Alimentez furnalele interne.\"
In schimb nu imi place absolut deloc
\"A amuțit radioul în odaie\", din cauza sonoritatii foarte urate. \"a amutit\". un shut dat direct in poeza.