Poezie
Sonet 132
Moartea
1 min lectură·
Mediu
Când orele hidrei din piele erup
Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi
Săgeata uitării trecând prin călcâi
Și calea tăiată de urme de lup!;
Veninul ce schimbă eroii-n momâi
Și-nvață amarul căderii în stup,
Satirul ce mușcă driada în trup,
Capriciul din urmă și ura dintâi!
Din sevele fricii sunt tot mai înalt;
Las plăgi în albastru, în lut și în voi.
Când, moarte, alături, te-nchid în bazalt,
Se-aude iar cornul din vechiul război.
Desfid necuprinsul și-n ultimul salt
Nimic înainte și totu-napoi!
9 12 2007
025.003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 132.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1757599/sonet-132Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CVNici gand
0
Poate mai trec, stiu ca ma consideri un prieten!