Poezie
Sonet (CCCXLVI)
1 min lectură·
Mediu
Tu spui: o viață-ntreagă, eu spun: până la moarte...
Căci moartea nu-i sfârșitul pe care l-am ales
Sperând ca până-n pragu-i nimic nu ne desparte,
Ci, pentru jurământul iubirii, e un preț...
Iar din avântul plin de fertilă puritate
Al zorilor și până-n tristețea din apus
Încape nu o viață, ci o eternitate,
Căci nu în jur cu ochii te caut, ci in sus.
Și totuși prin această promisiune sumbră
Tu m-ai salvat de ceea ce-n schimbul tău am dat...
Trecem prin lumea asta golită, ca o umbră
Și prin ofranda morții-n iubire-am înviat.
De spun: până la moarte aș vrea să se-nțeleagă
Că pun drept garanție, viața mea - întreagă!
09.07.2022
001192
0