Poezie
Sonet (CCCXLVII)
1 min lectură·
Mediu
În lumea stăpânită de seci automate,
Ce-nlocuiesc limbajul cu codul lor binar
Și-ngroapă sub betoane, metal și sticlă toate
Minunile umane, sunt ultimul barbar...
Acolo unde viața e dusă sub asaltul
Armatei de siliciu, în marele oraș,
N-am să mă schimb, chiar dacă nu s-a găsit remediu
La insomnie, într-un nebun sinucigaș;
Acolo unde carnea se-nchină la pătrate
Și toți gândesc în colțuri, iau forma unui cerc;
Și-acolo unde moare în calcule exacte
Și cinice speranța, eu încă mai încerc...
De ordinea nedreaptă-a mașinii nu mă tem,
Căci pot întoarce totul în haos cu-n poem!
29.08-02.09.2022
001.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet (CCCXLVII).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14164296/sonet-cccxlviiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.