Poezie
Sonet cu angoase autumnale
1 min lectură·
Mediu
Un icter harnic dă prin frunze iama,
Spre ceruri urcă păsări surmenate
Și frigul năvălește în cetate...
Iar ziua trece fără să-mi dau seama.
Mai plouă ca un bocet pe-nserate
Încet, de-mi vine sa o sun mama
Și-apoi să-nfund pentru vecie crama,
Bolnav de-atâtea doruri și păcate.
Luminile se culcă prea devreme
Și norii-ncep tristețile să-și toarcă...
Presimt că nostalgii or să mă cheme
Și-n zori de zi o să mă simt de parcă
M-au hăituit prin insomnii probleme
Și-am fost uitat pe maluri de o arcă.
17.10.2021
001312
0