Poezie
Sonet (CCCXXXVIII)
1 min lectură·
Mediu
Am căutat cu râvnă pepitele de aur
Ascunse-n vadul minții și vinele de-argint
În adâncimi de suflet; pe tine – Minotaur –
Eu te-am găsit cu trupul în schimb, în labirint.
Pe-atunci curgeau speranțe funambulești din ceruri
Și mă-ntâlneam cu vise în miez de zi, uimit,
Dar viata ce putea fi-n nenumărate feluri
S-a prefăcut de-odată în drum desțelenit.
Mi te-ai urcat pe umeri ca un copil și zborul
Nu a mai fost posibil și-am renunțat cu greu
La bogății; pe tine te-am indesat în golul
Din minte și din suflet, lăsat de Dumnezeu.
Dar după-atata trudă și chin neîntrerupt,
Iubirea mea, din mine, un Midas a facut.
(Și de aceea zilnic, iubito, te sărut!)
06.06.2020
012.514
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet (CCCXXXVIII).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14147337/sonet-cccxxxviiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓În structura adâncă a „minții” se află „pepitele de aur” create de alchimia valorii majore, însă și lesturi superflue cu consistențe de non-potențe, slăbiciuni și deșertăciuni și omul nu poate ieși din „labirintul” antitezelor.
0