Poezie

Sonet LXII

(traducere/adaptare după W. Shakespeare)

1 min lectură·22 noiembrie 2016

Mediu

Sonet LXII (traducere/adaptare după W. Shakespeare)

M-a prins păcatul dragostei de sine

Cu tot cu suflet și cu ochii-mi lași

În gheare și nu-i leac să mă aline

Căci inima i-a devenit sălaș.

Sunt cel ce grațioasa-nfățișare

Și formele-i perfecte și le-adoră,

Sunt cel ce sie-și dăruie valoare

Și crede că-i deasupra tuturora.

Dar când oglinda în sfârșit i-arată,

Infamul adevăr că e-n etate

I se îndreaptă strâmba judecată:

Iubirea pentru sine-i nedreptate.

În tine văd ce-n mine eu ador

Și-n anii-mi triști sunt anii tăi – culori.

Sonnet LXII (by William Shakespeare)

Sin of self-love possesseth all mine eye

And all my soul, and all my every part;

And for this sin there is no remedy,

It is so grounded inward in my heart.

Methinks no face so gracious is as mine,

No shape so true, no truth of such account;

And for myself mine own worth do define,

As I all other in all worths surmount.

But when my glass shows me myself indeed

Beated and chopp'd with tanned antiquity,

Mine own self-love quite contrary I read;

Self so self-loving were iniquity.

'Tis thee, myself, that for myself I praise,

Painting my age with beauty of thy days.

002.831

Cristian Vasiliu. “Sonet LXII .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14099233/sonet-lxii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.