Poezie

Ultima îmbrățișare…

1 min lectură·12 februarie 2014

Mediu

Nu vom putea opri îmbrățișarea

Din clipa asta-n palmele căuș,

Căci alte clipe ce aduc uitarea

Ne bat și se înghesuie la uși.

Vor fi și nopți mai albe și mai scurte

Decât cele trăite până ieri,

Dar n-o să aibă cine să le-asculte

Și vom dormi în leagăn de tăceri.

Și luni mai lungi și pline de iubire

Decât acest Februarie vor fi,

Dar alteia atuncea voi fi mire

Și altuia tu soață o să fii.

Vor fi și ierni mai calde ca aceasta,

Cu ape care nu vor îngheța,

Dar cât de greu vom îndura năpasta

Singurătății-n cupluri, draga mea.

Și anii or să curgă cu duiumul

Mai plini decât acesta cu povești.

Ne va fi dor, dar nu vom ști pe drumul

Vieții unde sunt și unde ești.

Doar clipa rece, ultimă cu clipa

Îmbrățișării de acum va semăna,

Dar vom întinde în zadar aripa,

Căci nu vom fi alături, draga mea.

001.411

Cristian Vasiliu. “Ultima îmbrățișare….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14044205/ultima-imbratisare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.