Poezie

Sonet 256

CCCXXIII

1 min lectură·26 decembrie 2012

Mediu

Deschid în poală tomuri și sorb înțelepciune,

Ca să mai pot în oase și-n suflet să te duc,

Ca să-ndulcesc otrava de dor și-amărăciune

Și ochii mei de lacrimi cu gânduri să-i usuc.

Înghesui între tâmple satanica splendoare

A tainelor ascunse în universu’-ntreg,

Ca să mai uit o clipă de taina ta pe care

Eu, necitind în tine, nicicând n-am s-o-nțeleg.

O uit, dar ea-mi apare-n orice răscuce-a minții

Din nou, în pagini albe, în tot ce eu nu știu

Și-oricât mă ard pe rugul cunoașterii, ca sfinții,

Lumina mea ajunge la tine prea târziu.

Am dezvelit în mine un ultim adevăr:

Ca să-mi plătesc păcatul, zadarnic mușc din măr.

26.XII.2012

012.230

Despre aceasta lucrare

Autor: Cristian Vasiliu
Tip: Poezie
Cuvinte: 111
Citire: 1 min
Versuri: 15
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Cristian Vasiliu. “Sonet 256.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14020669/sonet-256

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

LC Liviu G. Crișan✓28 dec. 2012

Îmi place mult poemul acesta - descrie atât de viu ardoarea cu care adesea am căutat o deslușire pentru taina femeii pe care o iubeam - sau o distragere de la această sete. Iar ultimele două versuri mi se par deosebit de limpezi - din nou, îmi regăsesc în ele revelația cu care încercam să-mi reîntregesc mintea și să-mi "usuc ochii" - "...zadarnic mușc din măr.". Mă bucur mult că le-ai tradus pe toate atât de armonios - în mintea mea erau doar frânturi. Bravo!

P.S. lipsește un 'r' la "univesu' -ntreg"