Sonet 254

Iulie

1 min lectură·25 noiembrie 2012

Mediu

Căldura mă străpunge prin călcâie;

Pășesc precum fachirii; la amiază

De mine însumi umbra divorțează

Și în zadar o rog să mai rămâie.

Am pulbere în vine; nicio oază

Prin tot deșertul de betoane nu e,

Iar din asfalt ies aburi de tămâie;

E iulie și-n vintre setea-i trează.

Doar noaptea-mi scapă din capcană glezna,

Iar vântu-mi unge tâmplele cu mir;

Doar noaptea, când se urcă-n ceruri bezna

Pământului, pot liber să respir.

E iulie ca o cumplită deznă-

-Dejde a unui muribund emir.

024.243

Cristian Vasiliu. “Sonet 254.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14018711/sonet-254

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

dar cu exceptia catorva formulari de valoare
mai ai de invatat in ceea ce priveste sonetul clasic...

nu ma supar! cam ce mai am de invatat? Cristi