Poezie
Sonet 212
CCLXXXVII
1 min lectură·
Mediu
Iubirea pentru tine mi s-a născut bătrână
Și-am îngrijit-o-n suflet ca-ntr-un pios azil
Cu-nchipuiri plăpânde și vicioase până
A-ntinerit și-ncape în straie de copil.
În schimbu-nțelepciunii de-acum învață jocul
Și în făptura-i sacră nespusul adevăr
- Mai groaznic ca minciuna, (ca să-mi păstreze locul
În preajma ta), se-ascunde ca viermele în măr.
N-o chinuie prezentul, își uită viitorul
Și-și retrăiește-n tihnă un veșnic început,
Căci a rămas orfană de un părinte - dorul
Ce-a poposit odată în noi și ne-a durut
Când ea se va întoarce prin buzele de lut
- Prunc mort, va fi de parcă nici nu s-ar fi născut.
15.VII.2010
012.705
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 212.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13947554/sonet-212Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Eu asociez iubirea cu tinerețea elanurilor, cu un nou început în care se prefigurează extazul și sublimul, însă la tine dragostea s-a născut bătrână, afectată de senilitate și ai internat-o în azil.Apoi ai făcut-o să întinerească, într-un proces temporal invers până a ajuns copil, însă copiii nu se pot îndrăgosti, iubirea lor e joaca lipsită de griji.
0