Cristian Neagu

Eu ... Doisprezece ani, desculț. Pantaloni scurți, cămașă cu nod sub buric, Praștia, fațetele cutiilor de chibrituri, Claia de păr, emblematic copil șic Pe maidanul unde respiram aventuri

În privirea ta ninsorile au stat, Determinând monotonia albă să respire Prin singurul punct negru, subsemnat Sufletului meu, atins de risipire. Știu! Știu cât mă iubești dar... oglinda ta Arată

Când toate au la bază o escrocherie, Când și eventualitatea ne poate da eroare, Trăim în libertate starea de pușcărie Murind neîmpăcați de-atâta condamnare. Când toate-s minime și fără

Mă dor mai toate zilele ce trec Și-mbătrânesc surprins de acest fapt; Nedivulgând vreun merit intrinsec Îmbătrânesc involuând abstract. Îmbătrânesc absurd, fără temei, Păzindu-mi insomniile

Vino iubito, să pășim amândoi deodat` Peste încrâncenări de toamnă și urât, Chiar dacă am greșit -și tu, și eu- în dreptul celuilalt, Lacrimi să strivim într-un sărut. Iar dacă dup-aceea

E vreme de paloș și un burduf cu vin, E vreme de murg cu pământ pe copită, Și ar mai fi o vreme de tandru suspin Și ar mai fi o vreme... de clipă tihnită. Ne supune vremea prin orice

Prin sate, tumoare malignă Afectând tradiții și rit, Face să nu se mai țină Nimic din tot ce-am moștenit... Strigă pământul sfinte legi, Ca și-n morminte os cu os Căci solitari și mult prea

Mi s-a arătat în vis... frumoasă... Și ne-am dat binețe reciproc, O neagră mantie cu coasă Ce mi-a șoptit chiar și-un soroc. Din toate cele câte-au fost, Din toate cele ce rămân, Va trebui să

Se întâmplă să încheiem un capitol de viață, urmărindu-ne după aceea, tot ce se leagă întâmplător de el... ----------------------------------------------- E frumoasă și chiar mă

Măicuță... Pe când îmbătrânise toamna Etalându-și cromatica superlativ, Chiar când nimic n-avea să îmi anunțe drama Tu ai plecat, -de astă dat`- definitiv. Oglindită în lacrimi recente La

De vei întreba, cercetând prin casă, De ce câteodată mama-ți stă pe gânduri Privind locul liber, dintr-un cap de masă, De ce la culcare e o pernă-n plus... După cum o vrea, sau așa cum

Din calcul greșit -de ordin zecimal- A rezultat o stea, infimă ca proporții, Ce m-a vegheat dintr-un cotlon astral Cu grindină și foc, în calea sorții. Îmi este casa diformă și pustie, Iar

În fața ta, sunt vinovatul fără scuză Iar geamătul durerii mele este surd Căci am ales, prin viața mea confuză, În amintiri cu tine să m-ascund. De-atunci plâng monoton, cu lacrimi

Linu-i lin, și iarăși lin... Florile dalbe; În cimitirul iubirii se împart pomeni De altceva, De un alt început al vorbelor calde, Urlând sufletul prin răni Șoaptele de ieri. Și ce de mai

Sufletul meu, ca un fluture nocturn, A fost copleșit de imperiul iubirii tale, alb, Presupunându-l greșit a fi iarnă. Iar zborul astfel ucis doare postum, Când aripi de gând se rotesc pustii, și

Lumini de noapte oglindite-n lac, Mirosul târziului și singurătate Plus eu, rătăcit pe alei de parc Minus, posibila oportunitate. Privesc orologii constrânse-n decor Să afișeze pași grei

Îți voi intra în casă stângaci, umil și gol, Poet cu capu-n nori, nepriceput la toate, Dar în lumea asta am și eu un rol Și te-aș ruga: fii bună de se poate. Îmi este teamă de pragul pășit Cum

Din vechi nostalgii, penumbre pe chip Închid geana peste clipa ferecată, Dinspre trăirile uitatului timp, În prezentul cu teama de "încă o dată." "Ce cauți aici? Te credeam pierdută, Iar

Mă rog în genunchi vântului, dintr-o odisee, Să nu îmi zvânte urma sărutului tău; O urmă umedă cu gust de prea femeie, O urmă umedă cu gust pe gustul meu. Prin târziul nopții, unduitoare

A nins convalescent, a nins orbitor La hotarul dintre suspin și uitare Peste somnul pământului gol, Și peste tot ceea ce ne mai doare. A nins chiar și peste lacrimi stinse În emoții pure,

Moartea mă ajută să îmbrac Giulgiul, care îmi usucă trupul Prizonier într-un spital sărac; Mă duc, vă las, e timpul... Săgețile morții una câte una Cu maximă precizie îmi sfarmă

Eu te-am rugat. Tu, ai spus "NU" Și-n tot acest grabit proces Ne-am despărțit... răstălmacind și eu și tu, Vorbe cu dublu înțeles. M-am trezit prima zi fără tine În lacrimi, neluate-n seamă