Poezie
Colindă tristă...
1 min lectură·
Mediu
Linu-i lin, și iarăși lin... Florile dalbe;
În cimitirul iubirii se împart pomeni
De altceva,
De un alt început al vorbelor calde,
Urlând sufletul prin răni
Șoaptele de ieri. Și ce de mai vin!
Florile dalbe... linu-i lin și iarăși lin,
Se vindecă greu și urme rămân
Atât cât mai simțim, că ne dor
Mângâieri, dorințe-mplinite sub pom de Crăciun,
Florile dalbe, linu-i lin...
Așa cum se nasc, iubirile mor;
Și ochii, dar și glasul străin
Vor cânta cu tine colinda tristă, afon,
Pe silabe.
Linu-i lin și iarăși lin... Florile dalbe;
Voi resimți lipsa dansului prin picioare
Dar și trecerea trupului tău în alte brațe,
Linu-i lin dar dalbă... nicio floare
Pe afișul lichidării de stoc, la speranțe.
Un clipit de geană
Ce parcă mă cheamă,
Pentru a mă pierde
În irisul verde,
M-adoarme târziu
În iris căpriu,
Și mă-ngroapă-n castru
Irisul albastru.
Linu-i lin, și iarăși lin
Te voi iubi postum,
Chiar de-o fi să fim...
Daruri de Crăciun.
002.175
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat