Poezie
Copitele vântului
1 min lectură·
Mediu
Când mă simțeam
iarba de sub copitele vântului,
Când seratele de vals ale toamnei
se terminau in moartea arămie,
Când marea era o lacrimă
vărsată de o planetă rătăcită
Și vioara-și lăsa amprentele
în nisipul unde pierduse arcușul,
Universul abia gângurea idei
de împreună.
043.320
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 44
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Munteanu. “Copitele vântului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/poezie/12178/copitele-vantuluiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Utopia pregătirii unui concert al tăcerii... Parcă te-ai oprit înainte de vreme. Acest sfârșit de poem trebuia să-l întârzii, să-i accentuezi tensiunea.
0
Ciudat... eu eram convins ca si un concert al tacerii se pregateste pentru a iesi cat mai deplin...
0
Am spus eu altceva?! Doar am îndrăznit să spun mai mult...
0
Da, și eu nu am făcut altceva decât să fiu de acord cu tine, chiar dacă folosind alte cuvinte...
0
